CONCURS!!! Rolul jucăriilor făcute în casă, a figurinelor din argilă cu personajele preferate ale copiilor

Își mai amintește cineva de Stejarul nostru din papier mache? Craftul nostru, Stejarul pitic, cel mai bun tătic a avut cel mai mare succes până acuma, desigur, împreună cu figurinele din argilă (simt nevoia sa-i mulțumesc încă o data Roxanei pentru superbele figurine). Fără figurine și copacul Stejarel nu aș fi reușit să-i mențin niciodată atenția micuței pentru prea mult timp, doar cu cititul poveștii ..(cand am făcut acest Stejar, Béa avea 2 ani și 10 luni).

Am ajuns la concluzia că figurinele care ilustrează personajele din cărți, dar și crafturile, desenele făcute de noi după ilustrații, planșele etc. au un succes uriaș, mai mare decât de putem imagina și credem.

Eu cred că au cel mai important rol în ai capta copilului mic atenția, îl ajută să se concentreze asupra poveștii, îi formează / îmbunătațește limbajul, își exersează imaginația și își pune în funcțiune motorașul din căpușor… dar, cel mai important este că învață în mod plăcut, prin joacă o mulțime de lucruri noi din poveștile/ poeziile din cărți. Părintele trebuie doar să-i citească, să întrețină atmosfera, sa creeze un ambient liniștit, să-i arate copilului cum să se joace cu figurinele și cum să interacționeze. Pe urmă, totul va veni de la sine, vă va surprinde cu imaginația, cu inteligența sa și mai ales își va creea tot felul de joculețe de rol. Veti adora să-l priviți cum se joacă. Dar pentru asta, este nevoie ca la început să-i acordați din timpul vostru și să va jucați cu el, cu mult entuziasm.

Stejarul nostru are 9 luni de când a fost creat. Vă rog să mă credeți că în toate aceste luni s-a jucat de zeci de ori cu el. Cu oricare jucărie nouă, scumpă sau ieftină, pe care a primit-o, s-a jucat doar la început, primele zile, cât timp a reprezentat o noutate, pe urmă jucăria respectivă ajungea uitată într-un colț, nemaibăgând-o în seamă până ce nu o aduceam eu în atenția ei născocind un joc nou. În schimb cu acest stejar făcut de noi și figurinele,  joaca vine de la sine.

Copacul nostru este așezat mereu la îndemâna ei, pe un raft la care ajunge singură, îl ia, căuta figurinele și se juca cu toate, vorbește, gesticulează, rânde, se încruntă imaginându-și vânătorii și își crează tot felul de scenete. Una și una. Acuma îmi doresc să-i aducem și pe vânătorii din poveste. Deja mă emoționez de bucuria pe care știu că o va simți când îi va avea în mânuțe. Și nu, nu exagerez! Aceasta este magia creată de jucăriile făcute împreună acasă.

Mă bucur nespus de mult că și în România deja sunt foarte multe mămici care își educă și învață copiii în aceste feluri. Tot mai mulți părinți încep să-și dea seama de rolul important pe care îl au în educația copilului, că trebuie să se implice mai mult, și mai mult, uneori, mult mai mult decît s-au implicat părinții noștri… Iar asta nu poate decât să ne bucure. Cred cu tărie că doar în acest fel vom putea schimba mentalitățile generațiilor următoare, implicându-ne cu interes, cu devotament și iubire în educația copiilor noștri, dar nu numai, copiilor din casa noastră… să nu uităm niciodată că fiecare copil are nevoie și dreptul să fie iubit și să i se acorde atenție.

De fapt, în acest post doream să vorbesc despre stejărelul nostru și cum m-a inspirat Sakura să-l accesorizez :) dacă ați văzut deja minunatele ciuperci de pe blogul ei, atunci vă imaginați ce am făcut și noi :)

Cu aceste ciupercuțe am mai făcut și un tablou de toamnă, prietenii de pe Fb l-au vazut ieri. Cum reușesc să obțin încă puțin timp pentru blog, voi urca și tabloul. Până atunci … jucați-vă mult alături de copiii voștrii, cot-la-cot și arătaț=le mereu cât de mult îi  iubiți!

Ps. Pe blog există o colecție deschisă, dedicată jucăriilor făcute în casă. O poți vedea accesând acest link Jucării HomeMade. Mămici, din blogosferă, dacă aveți articole cu jucării făcute de voi, faceți-le cunoscute și treceți-le în colecție astfel încât să fie văzute de cât mai mulți.

Iar dacă îți place stejarul nostru, faceți și voi unul pentru copiii voștri, iar dacă încă nu aveți cartea Stejarul pitic, cel mai bun tătic o găsiți în librări, sau pe site-ul Editurii aici. În caz că reușiți să puneți în practică acest proiect, scrieți-ne un comentariu și arătați-ne poză, astfel, este posibil să inspirați și pe alții.

Iar dacă îți place foarte mult acest stejar, poți câștiga unul asemănător deoarece voi organiza un concurs. Cred că este primul concurs pe care îl organizez. Vom mai face încă un stejar și-l vom dărui aceluia care ne scrie un comentariu și ne spune care sunt metodele pe care le folosește în educarea copilui său. În special, ce metode folosiți pentru a-l disciplina, a-i corecta comportamentul urât.

Concursul se desfășoară începând de astăzi până înainte de Crăciun (7nov-15decembrie pană la ora 12), pentru a ajunge în casa voastră la timp. Extragerea o voi face prin random.org, fiecare comentariu va primi un nr. Pe 15 decembrie, la ora 12:00 voi face extragerea.

Voi filma momentul extragerii … iar prima/ primul norocoasă/ norocos (pot participa si taticii) afișat de random va primi stejarul pentru a-l face copilului său cadou de Crăciun.

Vă rog să distribuiți acest concurs mai departe pentru a afla cât mai multă lume despre el, iar eu îmi doresc să aflu metodele fiecăruia de educare și disciplinare pe care le folositi și aveți rezultate.

Succes!!!

Ps. Poate vi se pare urît acuma, după de 9 luni de zile de când îl avem, mai ales ca a suferit în timpul mutatului. Dar arăta tare frumos când a fost nou

Update: Aseară privindu-mi fetița cum se joacă mi-a venit în minte întrebarea Ce sa faceți cu copacul daca nu aveți figurinele? Așa că, pe lângă copac îi veți primi și pe veverița Bruni și păianjenul tricotici :)

Did you like this? Share it:

Adauga comentariu...

comentarii cu facebook

7 thoughts on “CONCURS!!! Rolul jucăriilor făcute în casă, a figurinelor din argilă cu personajele preferate ale copiilor

  1. la ambii copii, fiind intr-o situatie speciala, aplicam de peste 4 ani ABA….care este o terapie inclusiv de modelarea a comportamentului, adica de intarire a celor pozitive si diminuare-eliminare a celor nepotrivite…..folosim mult recompensa (alimentara, sociala=laude), cand a ajuns la un nivel de intelegere care sa-i permita sa foloseasca fise, la baiat i-am prezentat fise unde trebuia sa aleaga si sa discute comportamentele pozitive (ingrijire personala, comunicare si socializare cu alti copii, comportament in mediul scolar, protejarea mediului etc)….avem si multe carti…inclusiv “Bunele maniere” unde prin discutia textului si a imaginilor din carte corelata cu jocuri imaginare cu personaje din carte, ii intarim intelegerea comportamentelor pozitive….desi tot mai mult ma conving ca ii pregatesc pentru o viata iluzorie, caci de fapt realitatea este mult mai dura, totusi nu vreau ca aportul meu in educatia lor sa le permita sa fie obraznici, rautaciosi, nerecunoscatori etc…..vecinii inca raman blocati cand Tudor ii saluta “Buna ziua doamnelor si domnule!”, mi-au zis ca s-au dezobisnuit sa auda un astfel de salut de la copii :)

  2. Este pentru prima data cand aun despre terapia ABA, suna interesant, cunosti cumva parinti care nu sunt intr-o situatie speciala, si se inspira din aceasta terapie in cresterea copiilor?
    Vecinii tai sunt cam rautaciosi…

  3. Problema disciplinării este una delicată, cu atât mai mult cu cât se face confuzie între disciplină, pedeapsă și abuz. Cei trei termeni sunt total diferiți, deși par asemănători. Disciplina reprezintă un set de reguli clare și simple pe care părintele i le face cunoscute copilului, în funcție de vârsta și capacitatea de înțelegere a copilului. Pedeapsa reprezintă sancțiunile părinților aplicate copiilor, ca urmării a încălcării disciplinei. Nu întotdeauna pedeapsa este fizică. De altă parte abuzul este un comportament abuziv fie fizic, fie psihologic, sexual sau de orice altă natură care dăunează copilului în orice fel. Un părinte poate de exemplu abuziv chiar și când este sufocant de protectiv!
    Ce aplic eu în educația copilului meu? În general ne înțelegem prin cuvânt. Dar există și momente de așa încăpățânare încât fără o pălmuță la dos nu s-a rezolvat. Au fost momente când micuțul plângea că se simțea pedepsit, iar eu plângeam că mă durea sufletul că trebuie să-l pedepsesc :)

  4. Buna, imi pare tare rau ca m-am trezit abia acum, insa tot as dori sa notez aici metodele noastre de disciplinare.
    Baiatul nostru are 5 ani, astfel incat intelege ce si cum, asa ca vorbesc si vorbesc si iar vorbesc, incercand sa ii explic de fiecare data unde a gresit si in ce mod am fost afectati de greselile lui. Uneori nu ma asculta, se vede ca ma ignora, iar atunci apelam la pedepse, se inchide televizorul, se aseaza intr-un loc mai izolat astfel incat sa nu ia parte la activitatile casei, il ignor la randul meu, facandu-ma ca nu-l aud atunci cand imi vorbeste, asa cum nu am fost auzita nici eu.
    Metoda care a dat roade in ultimul timp a fost legata de doamna educatoare, pe care o iubeste foarte mult. La unele abateri, l-am amenintat ca va fi certata doamna pentru ca nu e destul de dura cu el si daca ea este cea care il invata sa fie neascultator, atunci va fi pedepsita si ea;)

  5. Stiu ca s-a incheiat concursul, dar nu scriu pentru concurs oricum. Cu tristete ma uit in jur si vad cum parintii nu isi dau seama ca pedeapsa ce o aplica e de fapt neputinta lor de a-si intelege copilul. Ne descarcam frustrarile pe copil si oare nu ne dam seama se acest lucru? Cum imi educ eu copiii? Prin puterea exemplului. Vreau sa invete ceva, fac eu acel lucru, il vede la mine, il aplica. La fel si sotul. Discutam, dam exemple, le citesc, le arat filmulete. Si chiar ne intelegem foarte bine, chiar si cu razboinicul, si intotdeauna contra, de nici 5 ani. Copiii vin fara bagajul de cunostinte al nostru, prin urmare de ce sa le cerem sa stie? Noi parintii trebuie sa-i invatam si pentru asta trebuie rabdare, e un rol pe care ni l-am asumat. Recomand cu caldura parintilor cartea Copiiii indigo si Copiii indigo zece ani mai tarziu, scrise de Lee Caroll. Cu prima carte mi-am explicat de ce eu eram un copil neinteles de parinti si cei din jur, chiar si acum. Aici am citit prima explicatie logica despre diferenta de generatii, fiecare generatie are rolul ei pentru ea insasi si pentru generatiile viitoare, de aici diferenta de gandire; de aici si conflictele de idei. Tot cu ocazia acestor carti mi-am descoperit copiii, potentialul din ei, ce au ei de oferit. Copiii nostri sunt niste minuni, iar noi avem ochelari fumurii pusi inca din copilaria noastra, si nu vedem aceste suflete la adevarata lor valoare.

  6. am o fetita de 4 ani caruia ii plac f mult povestile. vreau sa particip la acest concurs

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *