Înainte era securitatea… acuma dăm raportul singuri şi spunem tot ceea ce facem şi pe unde suntem pe tot felul de reţele de socializare /bloguri şi aşa mai departe.
Citisem un articol interesant despre securiştii din vremea lui Ceauşescu… un interviu dat de un fost securist; acest articol mi-a răspuns la o parte mare din întrebările pe care le aveam despre acea vreme…
Şi oricum, cu noi avem mereu un microfon disponibil: telefonul mobil!
Cum pătrundea securitatea în casele oamenilor? Un adevarat plan bine pus la punct!
Un interviu dat de un fost securist care raspunde la întrebări gen: Cum începea filajul de urmăririlor? Cum se stabilea cine trebuia urmăriţ? Cum se puneau microfoanele în casele oamenilor? Sub ce pretexte intrau securiştii în casele oamenilor? etc.
» Rep.: Cum ajungea o persoana sa fie considerata un pericol pentru sistem si din ce motive se declansau filajul, interceptarile telefonice si ale corespondentei?
Marian: Urmarirea informativa se declansa in baza informatiilor complexe obtinute despre acea persoana. Eu, in ultima perioada, am fost ofiter specialist USLA la Departamentul Aviatie Civila, adica ofiter de contrainformatii. In cadrul USLA obtineam informatii din mai multe directii deoarece USLA, fiind unitate speciala a Securitatii, avea absolut toate directiile – de la culegerea de informatii pana la contraspionaj si contrainformatiile militare. Cu alte cuvinte, ofiterul USLA era specializat in toate domeniile muncii de informatii. Prioritatea mea era protectia informativa si contrainformativa a obiectivelor economice aflate in raspunderea mea. Aveam obiective atat in tara, cat si in strainatate, pentru ca ne ocupam si de protejarea contractelor externe in derulare. O persoana ajungea sa faca obiectul unui dosar de urmarire informativa in functie de informatiile pe care le primeam de la reteaua informativa.
» Rep.: Acea persoana era turnata de informatorii dvs., adica de colegi?
Marian: Da, dar nu de o singura sursa, ci de mai multe, iar informatiile erau convergente. Apoi, nu puteai asa, direct, sa-i bagi omului tehnica in casa. Faceai un plan care era aprobat de superiorul tau si apoi de secretarul politic responsabil, secretar al PCR. Fara aprobarea PCR nu se facea nimic.
» Rep.: Si pentru fiecare post telefonic aveati o persoana care asculta convorbirile?
Marian: Da, se inregistra tot, se reda si in scris, inclusiv convorbirile intime. Se pastrau de obicei doar chestiunile care ne interesau, precum si cele pe care le puteam folosi pentru santaj sau pentru discreditarea persoanelor vizate.
» Rep.: Urmareati si aventurile amoroase?
Marian: Sigur ca da. Le inregistram si chiar le pozam, le filmam, iar apoi le foloseam. Cel implicat trecea de partea ta imediat.
» Rep.: Cum obtineati informatiile primare?
Marian: Informatiile primare le obtineam prin reteaua informativa alcatuita din colaboratori, informatori, surse autorizate, agenti infiltrati, persoane de incredere, gazde – case conspirative, casute postale (oameni care primeau mesaje scrise pentru ofiterul de Securitate), semafoare (persoane care inlesneau accesul ofiterului in diverse imobile, birouri etc.), gulgute otravite (cei care lansau minciuni pentru compromiterea unor persoane) si altele. Dupa ce obtineai informatii despre o persoana sau un grup ostil, in cel mult 30 de zile trebuia sa te hotarasti: fie deschideai dosar de urmarire informativa, fie repartizai informatia organului competent, in functie de continutul informatiei.
“La reprezentantele TAROM, toti erau fie ofiteri acoperiti, fie surse ale Securitatii” Continue Reading →