A trecut şi anul 2011, un an greu! dar, frumos! plin de realizări măreţe.
Un an care m-a făcut pe deplin fericită.

A trecut şi 2011 … cum te simţi? Mai bogat, mai fericit, mai realizat, mai împlinit?

LA MULŢI ANI!

LE: (am primit un mesaj frumos pe care-l dau mai departe)

Dragii mei vă doresc ca în noaptea de Anul Nou să vă deschideţi sufletele şi zâmbind să-l primiţi pe 2012, să mâncaţi mai sănătos, să călătoriţi mai mult, să faceţi mişcare mai multă, să investiţi mai mult în lucruri spirituale, să fiti mai umili şi milostivi, să iubiţi şi să vă iubiţi familia, prietenii, mediul în care trăiţi şi respiraţi zi de zi, fiţi normali şi fericiţi plini de pace şi bucurii în suflet.

În sfârşit a nins! Drept urmare – mă aşteaptă montarea bradului. Am tot ezitat între a cumpăra un brad  natural sau a monta bradul artificial. Din 2006 ne-am luat un brad artificial care şi astăzi arată destul de bine.

Îmi amintesc de copilărie şi de mirosul de brad proaspăt tăiat… cred  că acel sentiment rămâne listat în: “amintiri din copilărie” … la câţi am fost prin casa şi aveau brad natural… la niciunul nu am simţit acel miros tipic… oare ce au brazii ăştia naturali de nu mai lasă aromă de brad în casă...?

Văzând modelele de tatuaje de aici  m-au năpădit amintirile de acuma 10 ani. Pe la 19 ani, îmi doream şi eu un tatuaj mic, nu spun unde. Când am ajuns la salonul de făcut tatuaje, dorinţa mea de a avea un tatuaj s-a spulberat, într-o secundă… Dar obsesia, de a avea şi EU piercing în buric, apoi în limbă, nu mi-a dat pace… mai ales, după ce prietena mea (de pe atunci) a trecut pragul şi a îndrăznit să iasă afară găurită. Urmând spiritul de turmă, nu m-am dat înapoi… ce, eu de ce nu? cine mă poate opri? şi cum nu s-a găsit nimeni să mă oprească… în 2 săptămâni eram şi eu găurită. Cel din limbă a fost groaznic, timp de olună de zile am avut limba înlemnită să nu mai spun că dabea puteam mâncă şi gustul era pe  cale de dispariţie… De cel în buric nici nu mai vreau să-mi amintesc, o durere şi mai cumplită până s-a vindecat… Dacă cumva o adolescentă citeşte aceste rânduri, şi are astfel de dorinţe, şi este curioasă dacă, după 10 ani, de atunci, îmi pare rău că m-am lăsat găurită?, răspunsul este DA, un mare Da. Probabil acuma mi se pare una dintre cele mai mari tâmpenii din multe cauze. Deşi găurile sunt acuma înfundate, cicatricea a rămas, şi e … urâtă!

Dacă ai avut 5 zile istovitoare, măcar în weekend să te odihneşti! Nu? măcar 2 zile de repaus… Dar, NU! Când ai planuri de construire a unei case trebuie să lucrezi şi în weekend. Mult timp va mai trece până voi şti ce înseamnă “un sfârşit de săptămână liniştit”.

Până atunci las natura să-mi împrospăteze gândurile

Aseară, Bea nu a prea dormit, probabil o dor gingiile din cauza molarilor care dau să-i iasă. Mai nou se trezeşte pe la ora 4 dimineaţa şi se urcă pe mine la ţiţi. Când aţipesc…  se trezeşte din nou, e ora 5. Spre ora 6 se trezeşte complet. Iar eu mă trezesc mai obosită decât atunci când m-am pus la culcare şi asta se întâmplă deja de 2 ani de zile, de când eram însărcinată în luna a 7-a. Ce rost are să mă plâng? Viaţa e frumoasă şi merge înainte. Mereu îmi spun că mă voi odihni suficient la bătrâneţe.

Later edit: Relaxează-te!
INSPIRĂ, EXPIRĂ
Lasă aerul să pătrundă în tine

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Eliberează-te de gânduri

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Închide ochii şi lasă-te inundat de linişte

INSPIRĂ, EXPIRĂ
Zâmbeşte.

INSPIRĂ, EXPIRĂ
E pace, linişte, iubire în întreaga ta fiinţă.