Alegoria broscuţelor

A fost odată un grup de broscuţe care vroiau să se ia la întrecere.

Ţelul lor era să ajungă în varful unui turn foarte inalt.

Se adunsaera deja multi spectatori, pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute.

Cursa urma sa inceapa.

Totusi, dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna dintre broscute va reusi sa ajunga in varful turnului.

Tot ce se auzea erau exclamatii de genul:

„Oh, ce obositor!!! Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!”

sau:

„Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!”

Broscutele incepura sa abandoneze cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe.
Continue Reading →

Doi prieteni mergeau impreuna prin desert.
La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit.

Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip:
”Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.”

Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in locul careia au decis sa se racoreasca.
Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.
Continue Reading →