Esti mai puternic decat crezi

Este interesant … imediat a trecut un an de zile de când nu am reactualizat blogul, de când l-am parăsit din diverse motive.

Este interesant cum am ajuns într-un grup caritabil de pe facebook (dăruim pentru copii), la invitația unei colege din liceu.

Este interesant că o doamnă învățătoare, care este în același timp și autoare, a dăruit două cărți pentru a fi licitate unui caz caritabil.

Este interesant cum am câștigat licitația acelor cărți de pe grup.

Este interesant că …

În această postare, este vorba despre una dintre acele cărți. Mai exact, cartea Ești mai puternic decât crezi de Aurelia Grosu.Esti mai puternic decat creziPhoto editor1455387530996

 

 

 

 

 

 

Prima dată, când am văzut licitația, respectiv titlul cărții, eram convinsă că va fi o carte motivațională, de genul cărților lui Jim Rohn, pe care le-am mai citit.

Dar nici vorbă! Este o comoară sufletească, este un suflet pictat în litere. O carte ca niciuna. Pentru mine a fost ceva unic. Ultima carte care m-a ținut cu sufletul la gură, pe care am citit-o fără răsuflare, cu multe lacrimi a fost Se numea Sarah.

Ești mai puternic decât crezi, aceasta carte, care nu e carte, e un suflet așezat în palma ta… m-a făcut să plang încă cu primele 10 pagini, descoperind frânturi din copilăria mea.

”Decizii pripite, incorecte, luăm cu toții. Suferim, suportăm consecințele grele, zacem jos, la pământ, trântiți, umiliți, ne învățăm lecția, dar în toate situațiile așezăm problema în mâinile în care s-au bătut cuie grele și El ne scoate <<din toate necazurile noastre>>.

Nu suntem singuri, nu putem face nimic singuri. <<Despărțiți de mine nu puteți face nimic>> Ioan15:5. […] El nu forțează pe nimeni. Când ne predăm impulsurilor noastre josnice, culegem păcatul. În paralel, când te abandonezi și te lași condus de El, culegi binecuvântarea.” (pagina 81-82)

Exprimarea caldă, cuvintele simple, frumos așezate în pagină m-au făcut să las cartea cu greu din mână. M-a ținut într-un continuu suspans, mi-a reamintit lucrurile care sunt cu adevărat cele mai importante în viață, mi-a dat speranță într-un moment de supărare. Viața autoarei m-a impresionat la culme,  este incredibil prin câtă suferință poate trece o simplă femeie.  M-a înduioșat la culme. În același timp, m-a surprins puterea și voința interioară care au ajutat-o să se ridice, să înfrunte greutățile, să fie doborâtă din nou de fiecare dată când apărea o luminiță, o speranță…

Dacă doriți să citiți o carte de suflet, ceva diferit, ceva care dă putere, speranță și binecuvântare, o puteți comanda direct de la autoare, scriindu-i un mesaj pe facebook Grosu Aurelia, sau la numărul de telefon 0745.824.897, cartea costa doar 25 lei cu taxele de transport incluse, veți avea supriza de a primi și un autograf si un mesaj dedicat. Chiar merită! Aceasta este o recomandare din suflet!

Nu trebuie să te mulţumeşti niciodată cu lucruri de mâna a doua, niciodată

E foarte înţelept din partea ta să aştepţi marea iubire. Nu te lăsa scoasă din minţi de famila asta şi de nătângile lor instigări la panică: nu trebuie să te mulţumeşti niciodată cu lucruri de mâna a doua, niciodată. Încearcă să capeţi ceea ce te mulţumeşte, căci altfel vei fi nevoită să te mulţumeşti cu ceea ce capeţi.

 

Mulţumesc, Antonetei! Pur şi simplu am savurat cartea Mă sinucid altă dată, o carte plină de umor în care adevărul e spus pe faţă.

 

Practic am uitat să mai citesc şi altfel de cărţi, împământată în lecturarea celor 100 de cărţi de citit până la 35 de ani.

Nu intenţionez să fac nicio recenzurare, cu ocazia Campaniei vALLutar a fost deja super recenzată… recenziile le poţi citi: aici aici, aici, aici.

Citatul cu care am început acest post mi-a atras atenţia în mod deosebit. Trebuie să căpătăm ceea ce ne mulţumeşte şi face fericite, nu-i aşa? Altfel viaţa pare monotonă, lipsită de sens şi predispusă depresiei.

Logica elefanţilor de Ciprian Valcan, Dana Percec (vALLutar ediţia a doua)

După primele 30 de pagini în interiorul meu a început revolta. Mă cuprinseră păreri de rău… Deveneam tot mai convinsă că alegând această carte am făcut o alegere proastă. Mă şi ofticam pentru că am avut ochi doar pentru categoria Beletristică, cu sete, ignorându-le pe restul. La a 32-a pagină am lasat cartea baltă şi m-am apucat de Fără Dogmă.
Am ales această carte deoarece îmi doream foarte mult să citesc o carte nouă, scrisă de un autor român, aflat în viaţă. Nu puteam să las cartea necitită, cum am fost primită în campanie, mă simţeam responsabilă, doream să particip şi eu la Înverzirea României astfel am reluat lectura.

Ştiu că este greşit să alegi o carte după titlu, am citit descrierile de pe mai multe site-uri şi în mintea mea se formase ideea ca ar fi o carte care trateaza probleme de logică şi sau de factură psihologică. Când colo, începând cu cuprinsul, în locul curiozitaţii, m-a apucat dezgustul. Chiar nu mă intereseaza viaţa vedetelor noastre de carton, nici testiculele lui Stalin, nici câte volume aberante s-au scris despre Napoleon, nici dacă câştigătoarea emisiunii Burlacul este lesbiană, nici ştirile din tabloide etc. etc. Da! E o carte care face un sumar sub o notă ironică satirică a celor mai aberante şi sinistre ştiri, evenimente sau despre viaţa consacraţilor.
Ca o concluzie la aceste ştiri absurde, şi nevoia publicului de a se hrăni cu ele, însăşi autorul ne oferă un citat “De ce înfăşcăm mai febril ziarul dacă acesta ne promite că vom citi ceva despre urina lui Napoleon decât dacă ne oferă (doar) un fragment din discursul de abdicare ţinut de acelaşi împărat? Unii psihologi cred că această preferinţă se datorează nevoii mai mari de emoţie decât de informaţie, iar alţii, că procesul de satisfacere a nevoilor emoţionale a fost definitiv viciat în medernitatea târzie, febrilitatea sentimentelor luând locul profunzimii.” Read more “Logica elefanţilor de Ciprian Valcan, Dana Percec (vALLutar ediţia a doua)”

Fără dogmă de Henryk Sienkiewicz (vALLutar ediţia a doua)

Leon, fiul unei familii de aristocraţi, inteligent şi înstărit, un “geniu fără portofoliu”  se îndrăgosteşte de  o femeie care prin ignoranţă (pierzându-şi timpul adulmecând o altă zeiţă a frumuseţii, pe Laura) o pierde, şi în scurt timp, Aniela, devine soţia altui bărbat. Impulsionat de iubirea pe care o simte pentru Aniela, începe să o dorească din ce în ce mai mult. Aniela devine unicul ţel pe care îl are în viaţă, persoana pentru care şi-ar da viaţa.

Leon Ploszowsky, deşi are un temperament vioi, un oarecare curaj şi o îndrăzneală înăscută este cel mai sceptic personaj întâlnit până acuma, un sceptic din cap până-n picioare. Atunci când trebuie să rezolve o problemă de viaţă scepticismul, îl face nepunticios şi îşi pierde gândirea în ipoteze şi concluzii deşarte.

Leon, face parte dintre acele fiinţe numite singuratice: “îmi amintesc că m-am gândit adesea la asta cu un oarecare sentiment de mândrie, căci vedeam în asta o dovadă de forţă sufletească. Şi într-adevăr, de exemplu, în lumea animală, numai cei slabi trăiesc în colectivităţi, cei pe care natura i-a înzestrat cu gheare şi colţi puternici vieţuiesc singuri, pentru că nu au nevoie de nimeni. Dar acest principiu nu se poate aplica decât în mod excepţional în cazul oamenilor. Incapacitatea de a avea prieteni este la om o consecinţă nu a forţei de caracter, ci a uscăciunii sufleteşti.” 

Un roman cu Read more “Fără dogmă de Henryk Sienkiewicz (vALLutar ediţia a doua)”

Anticarul de Julian Sanchez


 

Săptămâna trecută am terminat-o de citit. Această carte am primit-o la schimb de la Antoaneta (piticidarvoinici).

O carte uşoară, cu un scris limpede, clar şi frumos. Romanul e misterioas şi devine tot mai interesant pe parcurs ce lectura înaintează.
Prima parte mi s-a părut uşor plictisitoare, descrierea muncii unui anticar, o muncă făcută din pasiune şi dedicare totală. Nimic neobişnuit. Mi-a plăcut descrierea şi dedicarea lui pentru muncă (între noi fie spus, parcă îl vedeam pe soţ, deşi, nu e anticar :) )Rătăcit în munca sa de anticar, descoperă un manuscris atât de important încât este ucis. O parte mare a romanului îţi lasă impresia că ucigaşul este Francezul, un colaborator prin care facea trafic de artă. Presimţind că urmează sa se întâmple ceva, îi scrie o scrisoare-testament fiului, dându-i câteva indici unde ar putea găsi manuscrisul latinesc din secolul al XV-lea. Fiul vitreg, Enrique, era scriitor. Întors în oraşul natal, doreşte să descopere motivul pentru care murise omul care-l crescuse şi care avea în inima sa un loc important şi mai ales cine este asasinul. Găseşte misteriosul manuscris şi începe cercetările, în paralel cu poliţia, contactând un vechi prieten, detectiv particular.
Îngrijorată, fosta soţie intervine şi-l ajută să descopere cheia manuscrisului cu ajutorul unui filolog.

Parcă din momentul în care Bety s-a întâlnit cu Manolo Alvarez, romanul a devenit atât de interesant încât, abia-abia mai reuşeam să las cartea din mână.
Au început să se învăluie adevărul cu ficţiunea să-mi Read more “Anticarul de Julian Sanchez”

Cuibul de vipere de Francois Mauriac

 

Această carte m-am apucat să o citesc  în urma recomandării doamnei Vienela (vienela.ro). Deşi am citit-o în noiembrie 2012, abia acuma am reusit să o postez.

De la prima pagină  Cuibul de vipere începe să-ţi trezească curiozitatea şi te face sa îţi doreşti să descoperi cât mai repede ce anume îl zbuciuma şi ce-l atrăgea pe personajul principal, denumit un mare avar, un “om îngrozitor”, dacă nu banii şi nici de răzbunare nu era înfometat.

Nota autorului mi-a atras atenţia într-un mod deosebit: “În pofida josniciei sale, doresc ca acest duşman al semenilor săi, acest suflet ros de ură şi de zgârcenie să vă trezească milă, să vă încălzească inima.” 

Cartea începe cu o scrisoare adresată soţiei sale. Aceasta scrisoare se transformă într-un jurnal în care îşi scrie memoriile şi simţămintele care-l cuprinseră de-a lungul vieţii până când şi-a dat suflarea. Oare, soţia sa va ajunge să-i citească memoriile?

Această carte mi-a dat fiori, zburlindu-mi porii de pe piele, m-a şocat, unele paragrafe m-au făcut să râd,  altele, m-au umplut de silă şi de dispreţ, iar când în sfârşit am despicat firul în patru şi când am aflat care au fost acele cuvinte rostite de soţia sa, cuvinte care l-au bântuit o viaţă întreagă, de abia din acel moment m-a cuprins, mila.

Este o carte încărcată de Read more “Cuibul de vipere de Francois Mauriac”

Frații Karamazov de Fiodor M. Dostoievski

Timpul destinat lecturii s-a diminuat mai mult decât m-am aşteptat. Cu tristeţe am constat că citesc tot mai puţin, şi-mi propusesem o adevărată listă de lectură – cele mai importante 100 de cărţi de citit până la 35 de ani – un must read!

După cartea Idiotul de  Dostoievski mi-am propus să citesc romanul Frații Karamazov (nu apare în lista celor 100 de cărţi de citit până la 35 de ani).

Cartea Idiotul mi-am cumpărat-o şi mi-a plăcut foarte mult … în schimb volumele Frații Karamazov le-am împrumutat de la bibliotecă. Începutul pare promiţător şi mi-ar place să le am şi în biblioteca personală.


Frații Karamazov este ultimul roman al scriitorului rus Fiodor Dostoievski şi a fost scris între anii 1878 – 1880.

Acțiunea romanului are în centru pe cei trei frați care au fiecare o predispoziție patologică pentru patimă. În sens metaforic se poate spune că frații alcătuiesc oarecum cele 3 ipostaze fundamentale ale omului. Dmitri, cel mai în vârstă, e un exponent al senzualismului și al trupului. Ivan, reprezintă intelectul, rațiunea. Interesant este revolta aparent atee a lui Ivan: el nu neagă existența lui Dumnezeu, ci nu poate accepta lumea așa cum a fost creată de Dumnezeu. Alexei (“Aleoșa”),personajul protagonist, e simbol al trăirii spirituale și al apropierii de Dumnezeu. Toți trei frații sunt în conflict cu tatăl lor Feodor Pavlovici Karamazov care reprezintă tipologia omului depravat ce duce o viață amorală și desfrânată. Smerdeakov, presupus al patrulea frate, fiu nelegitim, îl slujește pe tatăl lui, Feodor Pavlovici, evoluția sa este de asemenea interesantă; având ca principiu existențial sofismul el se dedică acestui concept care îl va duce în final la sinucidere.

Dmitri ajunge din cauza unei datorii în conflict cu tatăl, având nevoie de bani pentru a se căsători cu Grușenka, un personaj care pare a fi în începutul romanului doar o tipologie(“vampa”), dar se dovedește pe parcurs a fi mult mai complex, vădind trăiri și sentimente care reprezintă tema analizei psihologice abisale pe care o propune Dostoievski nu numai în acest caz, ci pentru toate personajele.

Dmitri jură să-și omoare tatăl, care refuză să-i dea banii necesari, ajungând chiar în situația de a-l ataca fizic. Tatăl va fi omorât, iar bănuiala cade pe Dmitri care l-a amenințat și care, surprinzător, exact după moartea tatălui își procură cele 3000 de ruble de care avea nevoie. Astfel Dmitri este osândit la muncă silnică în Siberia. La început el acceptă sentința, considerând-o ca fiind modul ideal de a se căi pentru ura pe care a purtat-o tatălui său. El va fi însă convins de planul de evadare propus de Ivan. Alexei și Ivan reușesc să-l deconspire pe făptașul adevărat, fiul nelegitim al lui Feodor Pavlovici, Smerdeakov, care l-a omorât pe tatăl lor și care crezând că Ivan poate dovedi vinovăția lui, se va spânzura în ziua procesului. Romanul este înțesat de o serie de întrebări cu caracter filozofic, ca de exemplu: a murit Dumnezeu?, cărora Dostoievski le propune soluții interesante, cât și de conflicte apărute între ateism și conștiința religioasă. (wikipedia)

Romanul  Frații Karamazov a fost ecranizat şi nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film strain in 1970.

Care sunt cărţile voastre preferate?

De ce este bine sa citim?

Am în draft acest articol de mai bine de un an. Îl scot de la naftalină pentru a aminti importanţa cititului. Deşi timpul meu este arhi aglomerat, caut, aproape zilnic să citesc măcar câte un capitol din cartea, care mă aşteaptă, nerăbdătoare, pe raft (în momentul de faţă citesc idiotul vol2). Aşadar:

De ce ai citi? via  fiieficient.com

O sa iti dau in acest mesaj cateva motive pentru care eu consider ca e bine sa citesti:
1. O sa inveti sa fii spontan in exprimare: Poate parea paradoxal, insa eu cred ca daca citesti (o activitate aparent pasiva), poti fi foarte bun la a vorbi in public; Poti purta o discutie despre ce ai citit, iti structurezi gandirea, inveti sa te exprimi, intelegi mai bine sensul cuvintelor celeilalte parti; Cred ca cititul e cea mai buna metoda de a invata sa comunici;
2. E ieftin
3. Este cea mai eficienta metoda de a asimila multe informatii: Read more “De ce este bine sa citim?”

Trei surori

“Azi, când m-am deşteptat din somn, m-am sculat şi m-am spălat, mi s-a părut deodată că totul s-a desluşit pentru mine în lume, că ştiu cum trebuie să trăiesc. Dragul meu, ştiu tot! Omul e dator să muncească să trudească în sudoarea frunţii, oricine ar fi el. În asta e tâlcul şi ţelul vieţii lui, în asta constă fericirea, încântarea lui! Ce bine e să fii muncitor, să fii un om care se scoală în zori şi sparge piatra în drum, sau pastor, sau dascăl care învaţă copii, sau mecanic la calea ferată… Dumnezeule, nu om ci chiar bou sau cal de povoară să fii, numai să munceşti, decât să fii o femeie tânără care se scoală la amiază, ia cafeaua în pat şi se îmbracă două ceasuri … E îngrozitor! Ard de dorul să muncesc şi eu, cum arde cineva de Read more “Trei surori”

Indemn la lupta de Radu Gyr

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.

Cât inima în piept îţi cântă
ce-nseamnă-n luptă-un braţ răpus ?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frantă
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevaratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis.

Idiotul de Dostoievski Feodor Mihailovich

idiotul de dostoievski

Colecţia Adevărul a scos la vânzare, volumul I din romanul “Idiotul” de Dostoievski, Feodor Mihailovich la preţul de aproximativ 15 lei. Un preţ mai mult decât decent, dar, regula: Cât dai, atâta face! se aplică… cel puţin la volumul care l-am cumpărat… acesta lasă de dorit. Pe la pagina 171, începutul capitolului 12 sunt câteva pete printate. DAr, bine că textul este lizibil. De mult timp am pe lista de aşteptare cărţile lui Dostoievski. Sper că acest volum să fie un început bun!

Nu am răbdare să citesc cărţile de pe calculator. Prefer să merg la bibliotecă sau să le cumpăr (dacă mi le doresc prezente în biblioteca personală).

Cui îi place să citească online… cArtea “Idiotul” de Dostoievski:
F M Dostoievski – Idiotul

voi reveni cu citatele care mi-au plăcut şi care mi-au atras atenţia.

Un citat din Anna Karenina de Lev Tolstoi despre relatia dintre un barbat si o femeie

“Iată parerea mea: femeile sunt principala piatră de încercare în activitatea unui bărbat. E greu să iubeşti o femeie şi să realizezi ceva în acelaşi timp. De aceea nu e decât un singur remediu pentru a iubi fără să fi împiedicat de la lucru, şi anume: căsătoria. Cum să-ţi lămuresc ceea ce cred, urma el, căruia-i plăceau  comparaţiile, stai, stai puţin. Da nu poţi să duci un fardeau (povoară~fr.) şi în acelaşi timp să faci ceva cu mâinile, decât dacă acest fardeau ţi-e legat de spinare, adică atunci când eşti însurat. Am simţit asta după ce m-am căsătorit. Mi s-au eliberat dintr-o dată mâinile. Dacă, dimpotrivă necăsătorit, tragi după tine acest fardeau, mâinile îţi sunt prinse şi nu mai poţi face nimic. Uită-te la Mazankov şi la Krupov. Şi-au compromis cariera din pricina femeilor.

-Dar ce fel de femei! Spuse Vronski, aducându-şi aminte de frantuzoaica şi de artista carea aveau legături cu cei doi bărbati.

-Cu cât femeia are o poziţie mai înaltă în societate, cu atât e mai primejdios. Înseamnă că nu mai tragi fardea-ul cu mâinile, ci că-l smulgi de la un altul. “(Anna Karenina de Lev Tolstoi)