Dacă nu eşti cuminte plecăm acasă!

Astăzi am fost la Kangarro Land (un spaţiu de joacă pentru copii). La un moment dat vine o fetiţă însoţită de tatăl ei. La prima vedere, tatăl, părea un om amabil, educat şi cu bun simţ. Vorbea cu fetiţa lui pe un ton calm. La un moment dat, fetiţa mea găsise printre jucării un cărucior şi începe să-l împingă. Cum vede fetiţa respectivă începe să o dea  pe Beatrice la o parte şi să tragă de cărucior. Fetiţa mea lăsase căruciorul din mână. Cum văzuse scena, se apropie tatăl micuţei şi-i spune pe un ton calm să lase căruciorul pentru că altcineva se juca cu el. Am intervenit şi din amabilitate, i-am spus că nu este nicio problemă. Mi-a spus că fetiţa lui are prostul obicei de a lua jucăriile altor copii şi că trebuie să înveţe să nu mai procedeze aşa. Între timp fetiţa se juca cu altceva. Tatăl îi tot repeta că merge acasă dacă mai ia jucăriile din mâna altor copii.

După câteva minute, fetiţa mea se juca cu două răţuşte. Nu trece mult timp şi micuţa vine şi-i ia din mână o răţuşcă. Tatăl, iarăşi intervine: – “Dă-i înapoi jucăria, că plecăm acasă! Acuma plecăm acasă!”. După un timp îi spune: “- Uite ce frumos se joacă fetiţa, tu de ce nu te poţi juca aşa. Nu te mai duc nicăieri că mă faci de râs. ”
Normal, după ce i-a tot repetat că pleacă acasă, nu au plecat.

Stăteam şi mă întrebam dacă procedând astfel nu derutează copilul. Dacă spui că pleci acasă, nu ar trebui să pleci acasă? Eu cred că trebuie să fim fermi! Normal, copilul nu mai înţelege nimica. La fel aud şi la alte mămici prin parc: dacă nu te joci frumos, plecăm acasă! “Dacă mai mergi acolo, plecăm acasă”. etc.

Îndiferent cat de mic este, copilul simte ezitarea părintelui şi continuă jocul. Daca parintele este ferm, copilul nu mai insista cu acest joc obositor.Dar unor parinti le este greu sa fie fermi gandindu-se ca astfel isi mahnesc copilul. Facandu-i pe plac copilului si incurajand jocul acesta al refuzului continuu din partea copilului de a-si asculta parintele, nu faceti decat sa incurajati genul de discutie interminabila in care copilul nu invata sa ia decizii sau sa coopereze.

Atitudinea fata de copil trebuie sa fie ferma si categorica fara sa ridicati tonul sau sa va enervati, fara sa evitati ci pastrandu-va calmul si buna dispozitie. Daca atunci cand copilul va solicita ceva ce nu doriti sau nu puteti sa-I oferiti veti folosi un ton iritat copilul va simte si va raspunde cu o alta provocare. Daca tonul va fi ezitant si oscilant copilul va simti sentimentul se vinovatie al parintelui.Daca tonul va fi ferm si categoric dar mesajul este transmis cu calm, siguranta si buna dispozitie cel mic va simti ca nu este loc pentru jocuri si ca parintele detine controlul.( sursa)

Did you like this? Share it:

Adauga comentariu...

comentarii cu facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *