De ce la alţii se poate şi la noi nu?

Zilele trecute am tot selectat poze pentru fimuleţul cu Beatrice de la 1 an la 2 ani şi am găsit câteva poze făcute într-un orăşel, Gyula (Ungaria), într-un părculeţ de cartier.

Normal că am început să mă înfurii când mi-am adus aminte de parcul din zona noastră. Scorojit, scândurile se mişcă sub picioruşele copilaşilor, vopseaua căzută, ruginită iar lemnul s-a umflat pentru că nu a fost întreţinut. Leagănele rupte,  până şi lanţul de susţinere a dispărut. Ce mai, parcul a devenit un adevărat loc periculos pentru copii!

fără lanţ de susţinere

După ploaie, nici nu se pune problema să ieşim în parc. E un dezastru până se usucă toată apa din băltoace.

Beatrice adoră spaţiile exterioare de joacă. Când trecem pe lângă parc începe să plângă că ea vrea în parc. Încă nu înţelege când îi spun că este noroi şi acuma nu se poate.

Şi ce putem face? Sesizări la primărie care desigur nu sunt luate în seamă. Altcineva spunea ca la alegeri să votăm alt primar :))))

În fine, când interes nu este, este bătaie de joc!

Did you like this? Share it:

Adauga comentariu...

comentarii cu facebook

2 thoughts on “De ce la alţii se poate şi la noi nu?

  1. Ai uitat să menționezi că la noi spațiile special destinate copiilor sunt pline de rahat de câine. Nouă ni s-a întâmplat de-o grămadă de ori să ne jucăm în nisip și să ne trezim cu rahatu’ în lopățică :).

  2. Ai pus sare pe rană. Şi noi am păţit-o. Bea era mai mică, avea vreo 9 luni şi o vâd cu răhăţelul în mână. Am crezut că tâmpesc. De atunci nu o mai las la nisip în parc. Am amenajat acasă o lădiţă mică cu nisip şi acolo se joacă. Ce să facem… şi noi ştim că joaca în nisip poate fi educativă şi dezvoltă motricitatea mult necesară în viitor, scrisului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *