De la ce vârstă ar fi bine ca un copil să înceapă învăţatul literelor alfabetului?

Prima dată am văzut la TV, un bebeluş care la 17 luni citeşte!!! Aceasta este emisiunea … şi este plin youtube-ul de bebeluşi care chiar şi la 6-9 luni citesc

Primul gând care mi-a venit în minte a fost: acest bebe e un geniu! Dar nu este aşa! De fapt este doar o metodă aplicată bebeluşilor: metoda GLEEN DOMAN.

Gleen Doman este fondatorul institutului  Achievement of Human Potential , a scris o carte “How to Teach your Baby to Read”.

Despre metoda Gleen Doman prezentată chiar de fondator:

Sau BrillBaby: Teaching-Your-Baby-to-Reading

Şi eu m-am întrebat că de ce ar vrea un părinte sănătos la cap să-şi înveţe copilul litere aşa de devreme?! Dar se pare că nu este un lucru aşa de rău pe cât pare şi pe cât e de controversat. Ne învăţam copii încă din prima săptămână de la naştere, îl învăţăm şi aproape că nu ne dăm seama că de fapt noi facem educaţie cu ei.

Încă din prima săptămână de când am venit acasă cu bebeluşul începem procesul de educaţie, nevoit şi fără să ne dăm seama începem să-l învăţăm:

– mişcarea părţilor corpului (îi întindem mânuţele, picioruşele atunci când îl schimbăm şi îmbrăcăm);

– reacţia copilului la lumină (când stingem şi aprindem lumina sau închidem/deschidem jaluzelele);

– mişcarea unui obiect (mişcăm tot felul de zornăitoare în faţa ochiilor lui);

– face gimnastică (îşi întinde braţele şi picioarele, dă din picioruşe când e încântat de ceva etc.);

Tot ceea ce facem în preajma lui este educaţie, el învaţă câte o lecţie în fiecare zi.

Învăţarea prea devreme a anumitor noţiuni sau cultivarea unor abilităţi are drept consecinţă frustrarea copilului. Unele concepte sunt prezentate copilului prea târziu sau deloc ratând astfel perioada optimă pentru a-i învăţa aceste noţiuni. [1]

Studiile recente au confirmat că stimularea timpurie a celor mici îi apropie de învăţătură, copii devenind şcolari mai buni. [2]

Ca părinte sunt preocupată să satisfac nevoia de dezvoltare a copilului meu, copil care va deveni adultul de mâine.

Aşa a pornit şi interesul meu de a-mi învăţa fetiţa literele, aşa cum am început procesul de învăţare al obiectelor din casă, al mediului înconjurător de afară, al culorilor, cifrelor, noţiuni de cald-rece, mic-mare etc. Totul o facem prin joacă, concentrarea şi atenţia unui copil mic este aproape inexistentă la naştere, aceasta evoluează progresiv la aproape 15 secunde după primele luni. Mai târziu, intervalul de concentrare creşte încet, încet şi diferă la fiecare copil. Pe la 4 ani un copil nu e în stare uneori să se implice într-o activitate decât pentru puţin timp. Sub îndrumare şi cu răbdare durata de concentrarea poate fi mărită. [3]

Cine nu e părinte ar crede că toată ziua ne forţăm copii să înveţe şi că le împuiem capul cu tot felul de noţiuni abstracte. Un copil mic de 1-2 ani nu ai cum  să-l forţezi! pentru că nu răspunde nici unei forme de autoritate, pentru că nu ştie ce înseamnă să fie un bun ascultător, această noţiune este inexistentă pentru el. El răspunde învăţături doar dacă aceasta se face prin joc, cu blândeţe şi armonie şi durează câteva minute pe zi, întinzându-se la un maxim de 10-12 minute şi asta doar când are dispoziţie.
Trebuie să înţelegem nevoile copiilor
Copiii au nevoie să fie IUBIŢI
Copiii au nevoie să li se acorde ÎNCREDERE
Copiii au nevoie să fie LIBERI să trăiască experienţele vieţii
Copiii au nevoie de STIMULARE
Copiii au nevoie să fie ÎNVĂŢAŢI [4]

Învăţătorii sunt contra instruirii preşcolare.

Bineînţeles sunt şi excepţii. Şi acestea din ce în ce mai numeroase. Dar învăţătorii sunt fiinţe geloase de prerogativele lor. Nu le place ca străinii să se aventureze în “domeniul lor privat”. Intruşilor, le opun argumente care la prima vedere nu sunt lipsite de greutate. Ei spun: “copilul care primeşte o instruire preşcolară, se va plictisi la şcoală.” Aceasta este numai parţial adevărat. Copilul care ştie deja să citească şi care trebuie să înveţe pe <<B A … BA>> în clasă, va găsi primul contact cu şcoala puţin interesant. Dar grădiniţa şi şcoala primară nu trebuie să reprezinte un sistem rigid. Un copil dotat sau în avans pentru vârsta lui, poate uşor sări peste o clasă.
La drept vorbind, niciodată nu se fac atâta simţite diferenţele individuale ca în cursul primilor ani de şcoală.
Ori, în ciuda dispoziţiilor, învăţătorii manifestă o înclinaţie naturală să lucreze cu copiii cei mai dotaţi şi cei mai avansaţi şi să-i neglijeze puţin pe ceilalţi. De aceea copilul care a beneficiat de o instruire preşcolră va fi urmărit cu mai mult interes de profesorul său. El va avea mai puţine şanse, decât micii săi colegi, să rămână inactiv şi deci să se plictisească. [5]

Iirina Petrea din cartea Şi tu poţi fi Supernani:

Cât trăieşte, omul poate crea orice, dar lucrul său e neînsufleţit. Există însă o singură instanţă când omul este, într-adevăr, asemenea lui Dumnezeu – ziditor de viaţă: atunci când face un copil, când, din viaţa lui, se zămisleşte altă viaţă. Şi, dintre toate lucrările omului, aceasta este cea mai minunată.
Pentru că nu te lasă să te gândeşti numai la tine, copilul te învaţă cel mai bine măsura generozităţii, a grijii pentru celălalt, a sacrificiului.
Îţi aduce aminte că poţi zâmbi în fiecare zi, că poţi afla bucuria până şi în lucrurile cele mai mărunte, că dragostea nu se câştigă cu bani şi nici respectul cu biciul. Ajutându-l să descopere lumea, ajungi tu însuţi să o înţelegi mai bine. Poveţele pe care i le dai te ajută să înţelegi mai bine unde ai greşit şi să îndrepţi ce se mai poate îndrepta.
Desigur, când zilnic ai de rezolvat probleme, când îţi baţi capul azi cu ce ai să-i dai mâine de mâncare, tot ce spun poate să-ţi pară o vorbă în vânt. întreabă-te însă dacă ai vrea să schimbi locul cu mine, să simti , în fiecare zi golul imens, vidul de necuprins lăsat de lipsa lui.

——

[1-3] Ghid practic pentru cresterea copilului până la 5 ani de June Oberlander Vezi cartea pe scribd

[4] Înţelege-ţi copilul de Kay Kuzma Vezi cartea online pe scribd

[5] Daţi copilului vostru o inteligenţă superioară de Siegfried & Tereza Enggelmann Vezi cartea pe scribd

Update: Trebuie să fac o precizare… să nu credeţi că moi invăţăm denumirea literei, ci sunetul ei, de exemplu denumirea literei “c” e “ce” iar sunetul “c”. Eu cu acest proces am început să o învăţ pe fetiţă literele, punând accent pe sunet, denumirea le va învăţa mult mai încolo, când va fi nevoie… Până atunci o pun în contact cu literele în mod vizual pentru a-şi fixa cumva în memorie grafica literelor. Până la urmă e şi un exerciţiu de memorie de care consider (părere personală) că au nevoie.

Did you like this? Share it:

Adauga comentariu...

comentarii cu facebook

2 thoughts on “De la ce vârstă ar fi bine ca un copil să înceapă învăţatul literelor alfabetului?

  1. Imi place mult articolul, sunt total de acord cu existenta acelor stadii senzitive care nu trebuie omise sub nicio forma, altfel “pierdem trenul”, cum ar fi limbajul. Un copil stimulat la timpul potrivit isi poate atinge potentialul maxim (dar nu devine geniu). Cel mai important aspect il consider a fi observarea copilului, pentru a vedea cand anume este pregatit sa invete si ce sa invete.
    Eu personal nu sunt de acord cu invatatul literelor si cu atat mai putin cititul la o varsta prea timpurie (pana in 3 ani si jumatate -4 ani).
    Ce am descoperit eu ca se poate lucra foarte frumos cu copiii mici este invatarea sunetelor, in special vocalele si asocierea lor cu pronuntia cuvintelor.
    Limbajul scris si cu atat mai mult cititul este abstract, iar mintea umana este capabila sa utilizeze abstractul in adevaratul sens dupa 6 ani (vezi John Medina – brain rules for baby – ” About 10% of students do not [sic] have brains sufficiently wired to read by the age at which we expect them to read. Lockstep models simply based on age are guaranteed to create a counterproductive mismatch to brain biology.”)
    Eu recomand o carte minunata “Your child’s growing mind” de Jane M. Healy in care este explicata exact legatura dintre cititul timpuriu si evolutia cognitiva ulterioara.
    Multumim mult pentru articol, imi pare rau ca l-am citit atat de tarziu! Pupici!

  2. Lucia, iţi mulţumesc pentru vizită şi pentru comentariu. Niciodată nu este prea târziu, mă bucur că l-ai citit chiar şi în “întârziere”.
    Îti multumesc si pentru recomandări, poate gasesc cartile pe net. Poate că “mintea umana este capabila sa utilizeze abstractul in adevaratul sens dupa 6 ani” dar până atunci mintea poate face asocieri, conexiuni, exerciţiu iar la 6 ani nu va mai trece printr-un “chin” atunci când va parcurge alfabetul după sistemul educaţional din România… aici sunt multe de spus, de abia astept sa citesc articolul tău…

    Am făcut un update precizând că învatam sunetul nu denumirea literei, nu ştiu cum am omis acest aspect. Până la urmă acest post a fost un “replay” la o discutie in care cineva afirma că suntem prea zeloase şi ne “chinuim”/suprasolicităm copii :) in fine, a trecut ceva timp de atunci si azi sunt foarte fericită că de fiecare data când am avut ocazia am repetat sunetul literelor şi mai ales pentru că Bea are o memorie vizuală incredibilă.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *