Grădiniţa – un eşec total

Nu doream să discut pe blog despre această situaţie, dar dacă tot am început să vorbesc, luată de val,  plină de entuziasm, despre cât de bine s-a integrat fetiţa mea la grădiniţă încă din prima zi (vezi: prima zi la grădiniţă). Cum îşi dorea să meargă acolo, şi cât de bine s-a simţit împreună cu copilaşii de vârsta ei… iar asta este ceva firesc şi normal.

Seara când începeam să ne pregătim de nani, ea nu işi dorea să doarmă ci mă întreba dacă mergem la grădiniţă :)

Nu ştiu de ce simt nevoia să împărtăşesc acest of… probabil ca să mă descarc de toată această tensiune…

Nu am mai intrebat-o de ceva timp dacă îşi doreşte să meargă la grădiniţă. În dimineaţa aceasta am întrebat-o din nou: “vrei să mergem la grădiniţă?”

-Nu vreau!

-copii se bate!

Mi-am abţinut lacrimile care se strângeau în colţurile ochilor. Speram că ceea ce am văzut să nu i se fi aplicat şi ei.

Zilele trecute am încercat să o fac să vorbească, să aflu ce este în sufletul ei, ce s-a întâmplat de nu îşi mai doreşte la grădiniţă.

Mărturisirea ei mi-a bulbucat ochii de uimire, după spusele ei băieţii îi trăgea câte una în cap iar educatoarea la fund. Şi de parcă asta nu ar fi suficient, comportamentul ei mă tulbură adânc sufleteşte. Când se bonsumflă, ceva nu-i convine sau este certată, fuge într-un colţ şi stă ghemuită, îngânând cine ştie ce… Nu plânge, dar acest gest este mai apăsător decât dacă ar văsa o mare de lacrimi. Nu-mi place că caută să se refugieze într-un colţ, că se interiorizează şi suferă în sinea ei. Aş prefera să plângă, să ţipe, să se dea cu fundul de pământ, să facă orice numai să nu se interiorizeze ci să-şi verse energiile negative. În alte dăţi, când i se întâmpla ceva, fugea repede la mine în braţe, îmi cerea ajutorul sau pur şi simplu se cuibărea şi un doi se liniştea.

Bănuiesc, ca să o facă ascultătoare,  o ţintuaiu într-un colţ, colţ al ruşinii. Altfel nu-mi pot imagina de unde acest comportament, aşa din senin.

Atât de umilită, mă simt!

Atât de mult mi-aş dori o schimbare.

Pentru că-mi fac iluzii deşarte şi ştiu că acest sistem nu se va schimba în grabă, aceste mentalităţi şi stiluri de a preda micuţilor disciplina sunt prea înrădăcinate pentru a putea fi smulse.

Ar fi atât de multe de spus.

Cert este că sunt împotriva bătăii, împotriva violenţei de orice natură, mi-am luat inima în dinţi şi am scris despre copilăria mea  zbuciumată. Şi-mi doresc ca copilul meu să nu crească într-un mediu în care disciplina se face cu ameninţări şi loviri.

Zilele trecute am distribuit pe Fb o imagine tristă care spune multe, cam aşa se face pregătirea şi la noi:

 

Nu ştiu ce vom face în toamnă. Mă gândesc să mă alătur comunităţii care a reuşit să treacă peste mentalităţi, să fie consecvente şi să izbutească cu un conceput nou la noi în ţară, acela de homeschooling.

Did you like this? Share it:

Adauga comentariu...

comentarii cu facebook

21 thoughts on “Grădiniţa – un eşec total

  1. Imi pare tare rau ca Bea trebuie sa aiba o experienta atat de neplacuta. Da, poti sa o retragi de la acea gradinita, sa o muti sau sa invatati acasa. Vei sti cu siguranta ce vi se potriveste cel mai bine. Dar asta nu va schimba soarta celorlalti copii, din acea grupa, din acea gradinita, din acest sistem. Nu trebuie sa accepti, sa inchizi ochii, sa cauti scuze pentru astfel de comportament al cadrelor didactice. Ia atitudine! Cu siguranta nu esti singura care a aflat abia acum, nu esti singura care stie ca este un comportament abuziv, nu esti singura care va reclama. Succes, indiferent ce ai alege!

  2. Off! Ce rau imi pare :(
    Trebuie sa faci reclamatie! In primul rand la conducerea gradinitei si apoi la Inspectoratul Scolar! Trebuie sa se ia masuri, nu se poate asa ceva!!!

  3. of, ce trist! citind astfel de povesti imi dau seama ce norocosi au fost copiii mei, care au avut educatoare cu care s-au inteles foarte bine si care si acum la scoala au invatatoare cu care rezoneaza foarte fain.. si eu sint de parere ca ar trebui sa faceti reclamatie, macar sa nu mai pateasca si altii ce ati patit voi. nu e admisibil sa fie copii batuti intr-o gradinita, in ziua de azi. oricum, eu as cauta o alta gradinita, daca fetitei i-a placut ideea initial. cred/sper ca majoritatea gradinitelor sunt normale iar situatia voastra a fost o exceptie. va tin pumnii sa treceti cu bine peste aceasta poveste.

  4. Imi pare rau ca Bea trece prin asa ceva. Sa nu o retragi pur si simplu si sa inchizi ochii, trebuie sa faci reclamatii si scandal la gradi. Gandeste-te ca tu inchizi ochii, altul inchide ochii si educatoarea aia va continua sa profeseze. Si peste cativa ani ajunge acolo surioara lui Bea sau altcineva drag si trece prin aceeasi experienta.

  5. Astazi m-am întâlnit cu două fetiţe (au 6 ani), vecine cu noi şi sunt în grupă cu Bea. Le-am intrebat daca educatoarea bate copii, una a spus că nu, nu prea, doar că ţipă la ele. Una dintre fetite se afla in grija bunicii care nu stie nimica. Prima data voi căuta să vorbesc cu cat mai multe mamici.

  6. Imi pare rau ca micuta ta a trecut prin asa ceva…cu siguranta este traumatizata, dar cu ajutorul tau, incet , incet isi va revenit…trebuie sa-si revina. Mi se pare ingrozitor de trist cand un copilas se ichide in el, ca intr-o cochilie si nu mai vrea sa comunice nici macar cu cei care il iubesc mai mult decat orice pe lume. Da, si eu as face investigatii in locul tau. Unde este educatoarea cand copiii se lovesc? Eu , sa fiu educatoare, nu as pleca de acolo nici in pauze (ca nu mor sa stau in clasa 4 ore) !!Sper sa reusesti sa afli adevarul si, mai mult decat atat…Bea sa redevina fetita vesela si iubitoare pe care o stiai tu.

  7. Imi pare atat de rau de micuta ta! E terifiant sa traiasca asa ceva :( Eu, in locul tau as vorbi cu educatoarea/directoare, etc. Sa vada ca stii, ca iti pasa si poate se potolesc! Sa treceti cu bine peste asta, sa nu lase urme in sufletelul ei mic!

  8. Imi pare rau de Bea, si imi pare rau de majoritatea copiilor, caci se intampla multe lucruri urate in gradinite. De cand am piciul la gradi, tot mai mult ma interesez, prietenii/rudele au copii la gradinita si sunt tot mai uimita si mai infricosata de ce vad si aud.
    Si la David la gradi se pune la colt si se da la fund. (spuneam eu ca are doua educatoare, una buna si una rea :) ). Ei bine, da! Am aflat si eu de la David (tot de curand) cum ca ii pune la colt, le da la fund si ii ameninta cu diverse. El imi spune ca lui nu ii fac nimic pt ca e cuminte . Dar ma intreb….e cuminte de frica??? El spune ca nu, ca lui ii place la gradi, imi spune pe cine pune doamna la colt si pe cine atinge la fund. E drept ca unul dintre copiii vizati e un vecin de-al nostru, care mie de fiecare data imi depaseste limitele intelegerii si tolerantei, dar asta nu-i nici o scuza. Copiii sunt copii…trebuie tratati cu bunatate si calm, altfel nici nu se vor schimba in bine.
    La noi mai e ceva…parintii sunt de acord! Da, li se pare normal sa li se disciplineze copilul!! Si asta da apa la moara educatoarelor.
    Educatoarele stiu parerea noastra, le-am dat de suficienta ori de inteles cum ne purtam noi cu copilul, si de fiecare data ne spun lucruri bune despre el, ca e deosebit, ca nu-i ca ceilalti copii, etc etc.
    Asa…si ca o concluzie: in mult mult prea multe gradinite se intampla asta. Am o prietena care face cursuri de pictura la gradinite. Si ma ia groaza cand imi spune ce vede… si merge la mai multe gradi…
    Problema mea este grava: nu imi permit altceva… si ma consolez cu ideea ca sunt situatii izolate, ca lui ii place, ca nu pare speriat, traumatizat… offf…

  9. Cam asta se intampla si la noi. Intr-o zi, educatoarea mi-a spus ca sa nu cred ca fetita mea e mereu cuminte, ca e si neascultatoare. I-am spus sa-mi spuna daca cunoaste vreun copil care e mereu cuminte, si sta intr-un loc … acela sigur e bolnavior. In fine. Marea problema era ca se juca si mergea pe sub mese, Bea mi-a spus ca mergea in tunele. Pe urma s-a luat dupa o fetita de 2.5 ani care se urca pe mese, si educatoarea s-a suparat ca si Bea s-a urcat pe mese si ca nu a ascultat-o când i-a spus sa se dea jos. Dar fetita respectiva, la care ea ii este nasa nu a gresit cu nimic. Alt incident, care mi se pare si mai penibil, este ca nu a dorit sa manance cand au mancat ceilalti copii. Deci acestea sunt formele de neascultare. Ca altele nu a fost in stare sa-mi spuna.
    In perioada aceasta ii creste o masea, abia i-a iesit un coltulet. Poate am gresit eu ca am dus-o la gradi, si nu am tinut-o acasa ca sa-si tina toanele si sa nu o supere pe doamna.

    Personal, doamna de la gradinita asta unde am mutat-o acuma mi-a placut. Mi s-a parut ca se tine de treaba si vine cu ceva in plus fata de celalalte. In fine, sunt asa de zbuciumata si am atat de multe ganduri incat toate sunt asa de imprastiate ca nu mai stiu incotro sa gasesc solutia. Deocamdata o tin acasa, ne jucam, ne giugiulim, începe sa dea semne bune. E linistita, vesela. Ea este un copil activ, nu sta intr-un loc decat atunci cand doarme, in rest mereu cauta sa faca cate ceva. Isi inventeaza jocuri si se joaca in mii de feluri.

    Astazi in schimb, de dimineata a spus ca vrea la gradinita :) afara ploua, este o vreme mohorata. As fi dus-o ca sa discut cu educatoarea iar ea sa-mi arate care baietel o loveste. Astel sper ca Bea sa inteleaga ca sunt aaturi de ea, ca se poate increde in mine si ca pe viitor, oricand apare vreun incident sa stie sa vina sa-mi spuna.

    Eu ma gandesc ca nu este normal sa stea si sa asiste intr-un mediu in care se loveste, se tipa, se pedepseste cu statul in colt pentru orice fleac. Copii mai mari, altfel inteleg fenomenul, dar acestia mici? Uite ca ea asta a inteles din statul in colt… ca atunci cand ceva nu-i convine sa se refugieze acolo, sa se inchida in sine, si sa refuze sa mai discute ce anume a deranjat-o… sa nu mai caute solutii de rezolvare ci sa se resemneze.
    Ea este foarte ascultatoare, daca ai rabdare si stai sa-i explici. Cel putin pe mine ma asculta, pentru ca am invatat sa o ascult si sa am rabdare dupa ea. Offf. Cred ca ea simte nevoia de socializare, de a fi inconjurata de copii de varsta ei, e un mediu in care ea se simte foarte bine, dar acest mediu trebuie controlat, si aici intervine rolul educatoarelor. Nu este permisibil sa nu observi cum copii se lovesc intre ei.

  10. imi parew nespus de rau ca treceti prin momente atat de tensionate dar eu as vrea sa mergi sa discuti cu doamna si sa o descosi daca a fost pedepsita ,apoi cred ca ar trebui sa o reinscri la alta gradinita -din spusele ficei mele doamna lor da ai pun pe cei obraznici la colt -asa ca cred ca puiul tau spune adevarul dar trebuie discut la ce sa ajuns atat de dur cu ea .

  11. off,imi pare tare rau :(
    nu stiu cat vei obtine facand scandal, dar oricum cauta o alta gradinita pentru ca astfel de oameni nu se schimba de pe o zi pe alta, iar colegii lor le iau apararea de obicei
    la gradinita unde a invatat Daria,era o educatoare care le tragea pe fetite de ureche aproape sa le rupa urechea;parintii au facut reclamatie si un an de zile copiii erau terorizati
    pe cei pe care ii placea, nu ii atingea
    abia cand o mamica a facut reclamatie la minister (printr-o relatie din cate am inteles), a obtinut sa fie….mutata educatoarea la alta grupa! nici gand sa fie data afara/sanctionata!
    acesta este sistemul nostru de invatamant si oamenii nu se vor schimba din pacate decat daca sunt dati afara !

  12. Melly, neaparat sa faci ceva.Respectiva persoana nu se poate numi educatoare si nu are ce cauta in preajma copiilor.Sa faci reclamatii pe unde poti si cat de multe poti si cat de des poti.Gandeste-te ca prin mana ei trec foarte multi copii si daca mai gasesti inca macar 2-3 mame sa te ajute , vei face un mare bine orasului in care locuiesti, copiilor si educatiei si chiar si pentru tine.Stiu ca ti se pare un ac in carul cu fan dar doar asa , schimband cate o farama poti face o mare diferenta, mai tarziu, chiar daca salvezi doar un copil din mana acestei pesroane!!!Daca ai nevoie de povesti te astept oricand!!Numai bine , micutei!!!

  13. Din nefericire majoritatea parintilor rezoneaza cu educatoarea si merg dupa premisa – copilul trebuie cumva disciplinat.

    Am obtinut marturia lui Bea: mi-a spus cum il cheama pe baietelul care o lovea, si mi-a arata cu manutele cum o lovea, cu pumnii ca intr-un sac de box, în fata, pe deasupra, cand am intrebat-o ca ea ce a facut, a spus ca a cazut pe jos. Intr-o zi venise acasa cu obrazul inrosit, crezusem ca se lovise afara, dar acuma am inteles ce s-a intamplat.
    Acuma am cu ce ma prezenta in fata educatoarei. Ce facea ea cand baietelul respectiv se juca de-a “boxul” cu Bea, respecivul are 6 ani. Il voi pune sa-si ceara scuze in fata ei si sa-i spuna ca-i pare rau, macar sa linistesc sufletelul ei.
    Daca as stii sigur ca educatoarea da in copii nu as ezita nicio clipa, as depune reclamatie. Mamicile cu care am discutat pana acuma nu stiu nimic in acest sens, spun ca ele nu crede ca educatoarea ii loveste pe copii.

  14. Melly, chiar si asa ceva e inadmisibil sa se intample la gradinita( si sa nu imi spuna ca nu a vazut ca e imposibil- se mai intampla cate un impins sau un muscat asa repede -repede dar pumni doar asa e posibil daca ea nu era in clasa).Ea ca educatoare nu poate incuraja astfel de comportament.Si se vede clar ca pur si simplu nu o agreeaza pe Bea.De ce , nu imi pot da seama dar probabil ca daca mergi si o intrebi si nu are un raspuns clar ti-ai putea da seama.E clar ca nu are rost sa o duci acolo la gradinita dar trebuie sa stai de vorba cu educatoarea si sa ii spui cele intamplate si sa iti explice ce si cum.Nu o lasa sa iti spuna ca un copil asa mic nu stie despre ce vorbeste.Daca ea lasa astfel de chestii sa se intample in grupa, ma gandesc ce altceva mai face.Nu uita ca cei mici sunt foarte usor de manipulat!

  15. Poate nu-i place că este un copil cu personalitate şi şi-o fi zis ca dacă acasă nu îşi primeşte porţia, o aranjează ea, cum ştie mai bine ca să se facă ascultată. Abia aştept să aflu cu ce a greşit aşa de tare încât a trebuit sa o pedepseasca destul de des cu statul la colt. Ma gandesc ca daca se intampla doar de cateva ori Bea nu era asa de afectata, de aici concluzionez ca a pus-o la colt destul de des. Înca nu am ajuns sa vorbesc cu ea, suntem in febra mutatului şi nu mai ştiu de mine. Cert este că gândurile mele au o vâlvătaie puternică, aseară am avut un coşmar şi am visat-o pe educatoare :)

  16. Ai fost sa o vorbesti cu educatoarea, cu directoarea de gradinita, la inspectorat?
    Cum e posibil sa loveasca un copil, nu e legal nici macar la noi in tara. Ce nenorocita. Poti face o plangere, o sa zici ca nu ai nici o dovada, dar o sa fie nevoiti sa analizeze cazul. Ce cauta coltul rusinii in gradinite, e scandalos. Nici sa tipe la copil nu au voie, unde se cred in codru?

  17. Am fost sa vorbesc cu ea. Neaga totul. Dupa ce i-am spus ca ceva cu siguranta s-a intamplat pentru ca imi dau seama dupa comportamentul ei. Mi-a spus ca pe ea nu a pus-o la colt, ci doar pe cei mari, sub scuza ca trebuie sa-i potoleasca cumva şi ca nu are ce face. Am intrebat-o in care colt ii pune. Mi-a aratat ca la usă, in tocul usii. A spus ca Bea probabil a imitat comportamentul vazut.
    Cat despre baietelul care o loveste pe Bea, a spus ca este de la casa de copii, ca mereu a avut probleme cu el, dar acuma este mult mai cuminte, ca are numai razboi in cap de la jocurile cu care se joaca… in fine; si ca mereu a stat cu ei si ca el nu a batut-o, ca nu iese afara nici sa-si beie cafeaua. Dupa ce i-am spus ca Bea a inceput sa-l viseze, si sa-mi repete ca Tavi a lovit-o, in obraz cu pumnul…. ca sigur s-a intamplat ceva mai mult, pentru ca altfel Bea ar fi ignorat. Replica ei mi-a provocat repulsie, si aşa eram plina de sila. A spus ca probabil s-a intamplat ceva intre ei, dar ea nu a vazut. In fine. Sunt foarte dezamagita. Atat de dezamagita şi scarbita ca pur si simplu nu am putere, nici dorinta de a vorbi nici macar cu directoarea sau sa merg mai sus la inspectorat. Stiu ca nu este un caz izolat.

    Bea este mica, abia a implinit 3 ani si 2 luni, inca nu intelege ce se intampla exact si probabil profit de acest lucru si o las moarta, nu merg mai departe. Ma consoleaza si fericeşte si ideea ca a fost ceva temporar. De cand sta acasa e mult mai bine, nu se mai pituleste cand e certata, se joaca, participa la activitati si se concentreaza iar cel mai important lucru este ca cauta solutii in tot ceea ce face, se implica si nu se deznadainuieste. Eu imi doresc din tot sufletul sa cresc un copil care sa aiba personalitate, care sa gaseasca solutii la problemele cu care se confrunta si cel mai important aspect: sa aiba incredere in sine si respect. Iar ceea ce am observat ca s-a intamplat pana acuma, un fel de educatie dupa tipar, nu-i prieste;deoarece ii demonteaza increderea in ea, o inchide si pe deasupra se intalneste si cu un mediu violent. Acest mediu violent, nu-l vede acasa, si nu este cazul sa-l vada de la 3 ani (specific asta deoarece cineva mi-a spus ca trebuie pregatita, ca la scoala ce va face?… dar eu am alte conceptii, si cred ca altfel va intelege si gestiona o situatie violenta cand va fi mai mare).

    Am gresit ca am dus-o la gradinita. Acuma mi se pare ca am dus-o prea devreme. Vazand cat este de capabila, nu am vrut sa o tin acasa cu activitatile marunte, considerate de mine nesemnificative… pe care reuseam sa le incropesc eu, ci am crezut ca la gradinita va invata multe in mod organizat, complet si consecvent. Moduri care eu nu i le pot oferi acasa deoarece nu am pregatirea necesara si pe deasupra ma simt incapabila, ma simt vinovata ca ea poate foarte multe iar eu nu-i pot oferi acel mediu care sa-i dezvolte cunoştinţele in totalitate si in mod organizat, si ca ar bate pasul pe loc daca nu as duce-o la gradinita. Mereu am fost cuprinsa de framantari si nu as vrea sa gresesc cu ceva. E viata unui copil care depinde de deciziile pe care le iau. Nu vreau sa ramana marcata de ceva din copilarie. Nu-mi doresc sa creasca asa,in mod firesc “din natura”, ci sa ma implic in totalitate in dezvoltarea ei pentru a deveni un om frumos sufleteste, destept, educat si responsabil; care sa iubeasca tot ceea ce o inconjoara pentru a fi fericita. Iar radacinile cresc si se dezvolta de acuma, cat e mica.

  18. Te sustin in tot ce spui, insa sunt sigura ca tu poti face acasa cu ea mult mai mult de cat se face la gradinita. Poate daca schimbi gradinita, o sa fie bine, ca la gradinita veche cu ce inima o mai duci tu?. Noi am dat-o pe Iulia la gradinita la 2 ani si 9 luni, a fost greu la inceput si pentru mine si pentru ea, mereu zicea ca nu mai vrea sa mearga. O intrebam din ce cauza? Si imi spunea ca o loveste un baietel. Acum dupa 8 luni de gradinita, imi mai spune ca o mai loveste cate cineva , dar nu mai constituie asta motiv de stat acasa, a inceput sa se invete cu tovarasia copiilor, caci noi o crescusem singura,nu aveam in jur copii de seama ei iar ea evita copiii, a o lovi un copil pe atunci insema si sa o atinga din greseala. Din septembrie o sa schimbam si noi gradinita ca ne intoarcem in tara, dar o sa fie musai sa mearga la gradi ca eu o sa fiu singura, si trebuie sa muncesc. …….ma gandesc la asta din septembrie, mai am 2 luni de liniste.

  19. Aceasta este a doua gradinita pe care o schimbam :) Prima era cu program prelungit, dar o tineam pana la 12(pe urma m-au aburit si a si dormit acolo), problema era ca in doua luni de zile a mers doar 11 zile, restul a stat acasa cu imbolnaviri una dupa alta, atat de tare sa imbolnavea incat mi-am spus ca nu o mai duc, mai ales cand am atras atentia educatoarei,ca primesc copii raciti care-i gripeaza si pe restul si nu au luat masuri. Am mutat-o la gradinita de cartier, aceasta in care am avut un alt tip de experienta, a lovirii, pedepsitului la colt. Problema nu este ca a fost doar atinsa/ impinsa, intr-o zi a venit cu obrazul inrosit. O fetita mi-a spus ca Bea a plans tare, cand am intrebat ce s-a intamplat mi-au spus ca a plans dupa mine. In fine. In aceste conditii nu mai pot avea incredere sa o mai duc. Nu as sta linistita acasa si mi s-ar rupe inima, chiar daca ea se cere la gradinita, vrea acolo, printre copii. Oricum imediat vor lua vacanta, de la acel incident nu am mai dus-o la gradinita, si i-am spus educatoarei ca nu o mai duc. In toamna mi-a spus ca totii copii mari vor pleca la scoala si vor ramane doar cei mici de varsta ei. Dar tot nu m-as mai simti cu inima impacata sa o mai duc acolo. In oras mai sunt inca cateva gradinite dintre care pot alege. Dar unele sunt in limba maghiara si ies din ecuatie. Ar mai fi una care este foarte laudata, am spus ca o vom vizita, dar… la pomul laudat sa nu te duci cu sacul :) asa ca sunt foarte sceptica, nu mai am incredere in nimic.

  20. Sper sa gasiti o gradinita buna unde fiica ta sa se simta bine, cum sper si pentru Iulia. Faza ca anul viitor cei mari pleaca la scoala e nesimnificativa, in capul meu copiii mari nu vad de ce i-ar deranja pe cei mici, cei mari ii protejeaza pe cei mici sau ii ignora. Iulia este intr-o grupa 3-6 ani, nu are probleme cu cei mari. Eu cred ca invatatoarea e cea cu problema, sa dea intr-un copil, sa tipe, sa aiba coltul rusinii, asta-i educatoare comunista.

  21. Şi eu rezonez cu părerile tale din acest motiv am şi renunţat să o mai duc şi am schimbat două grădiniţe. Nu pot să o las să devină o victimă în mâna unora care “nu ştiu sau nu vor să accepte că se poate şi altfel”. Mult succes şi vouă şi să dea Dumnezeu să găsiţi o grădiniţă care să se apropie de aşteptările tale.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *