Halloween-ul la grădiniță

 

Tocmai ce a trecut Halloween-ul, o sărbătoare pe care încep să o detest din ce în ce mai mult. Nu-mi place deloc sa văd copiii mascați în urătănii. După ce că anul trecut m-am înverșunat atât de mult… pentru că nu poți rămâne indiferent și neatins după ce citești acest articolul despre Semnificația sărbătorii de halloween dacă mai ai răbdare și curiozitatea de vedea și video-urile din articol.

Așadar, anul trecut, am reușit să trecem peste această zi a halloween-ului ca și când nici nu ar fi fost inventat vreodată. Există sute de crafturi și activități pe care le putem face cu copiii noștri, timp și bună dispoziție să avem … deci, de ce să nu ne lipsim de aceste activități sperioase? Mai ales de cele care-i implică pe cei mai mici dintre copiii… De ce să-i familiarizăm cu această sărbătoare urâtă? De ce să nu ținem mai bine o zi a toamnei, unde copiii pot fi îmbrăcați în costumații vesele? Credeți că se vor distra mai puțin?

Ei, dacă anul trecut de halloween a fost simplu să ne ținem departe (pur și simplu am făcut alte activitați mai interesante și vesele care n-au nicio treabă sau legatură cu vrăjitoare, vârcolaci și alte ciudățenii întunecate) anul acesta, am ajuns să-mi fac procese de conștiință deoarece fără ca să-mi doresc în totalitate m-am trezit că-mi implic copilul în acestă zi ciudată, de dragul distracției. Astfel, am ajuns să fiu părtașă, să-mi introduc copilul în jocul de halloween, să-i cumpăr chiar și un cotumaș și să mai face și câteva activități acasă cu un dovleac și o lampă.

Totul pare inofensiv … am ales un costumaș simpluț de dovleac și m-am bucurat mult că ceilalți copii au venit costumați cât de cât decent, cu excepția unei fetițe costumate în vrăjitoare și machiată cam strident… măcar nu s-au speriat între ei … cum s-a întâmplat pe la alte grădinițe…

Dar, oare cât de inofensiv să fi fost dacă Béa a avut un somn agitat? sa nu spun cât de greu a adormit și de cât de multe ori s-a trezit din somn… Ce s-a întâmplat, cum s-au distrat sau ce le-a spus educatoarea, nu știu…

Am zis să fie și ea în rând cu ceilalți să nu se simtă lasată pe din afară sau mai știu eu ce altceva… Mi-am mai zis ca asta e industria și că-mi place mie sau nu, ea merge mai departe. Că va fi o mini serbare, atâta tot, să se distreze și micuții… Ce era să fac? Să nu o mai duc la grădiniță? DA! Puteam face asta. La mine era decizia. Ea este mult prea mică, nici nu și-ar fi dat seama că-i lipsește ceva sau că ar trebui să se întâmple ceva… a urmat o saptamână de vacanță, iar după această săptămână toată lumea a și uitat de halloween și cum s-au costumat fiecare. Și așa nu aș mai fi familiarizat-o cu această sărbătoare ciudată.

 

Anul acesta am citit acest articol de pe doxologia.ro/va-rugam-nu-ne-mai-deghizati-demoni și mi-ar plăcea tare mult să fie citit de cît mai mulți părinți și educatori:

”Dragi părinţi, stimaţi profesori, vă scriu eu, copilul anului 2013, dintr-o Românie de import, cu sărbători de import, legi de import, programe TV de import, suflete de import. În fiecare an, pe data de 31 octombrie, se schimbă ceva în viaţa mea. Celebrez moartea. Întunericul. Groaza. Sub tutela voastră, încep pregătirile intense pentru Halloween, un fel de “sărbătoare”, de fiecare data parcă mai înspăimântătoare.

În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă    n-aţi mai fi voi înşivă. Cheltuiţi bani pentru a pregăti hainele de gală ale morţii, iar pe noi, cei mici, ne invitaţi să luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant.

Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime şi cinism. Cum de nu înţelegeţi, dragi educatori şi părinţi, că noi ne îmbrăcăm aidoma şi sufletele? Colegii noştri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o petrecere de Halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva. De fiecare dată, după Halloween, se înmulţesc crimele şi violurile, creşte consumul de droguri şi alcool, se petrec accidente grave. Ce vreţi să faceţi voi din noi?

De ce nu serbăm viaţa, iubirea şi frumuseţea? De ce avem nevoie de surogate, când Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare de pe meleaguri autohtone, îmbină atât de frumos tradiţiile şi cultura poporului român? Nimeni nu ne poate impune ce să iubim şi ce să urâm! Dacă am ajuns să iubim întunericul şi moartea atât de mult, încât să le celebrăm cu fast în şcoli şi grădiniţe, înseamnă că suntem un popor mort. Aidoma sărbătorii de Halloween, care nu reprezintă decât o invocare a forţelor răului şi a întunericului.

Am vrea şi noi, copiii din România, să ne îmbrăcăm o dată pe an în îngeri luminoşi. Sau în zâne bune. Sau în personajele din basmele noastre româneşti. Vrem o sărbătoare a poveştilor. Nu vrem să ne mai trezim noapte plângând, fiindcă voi ne-aţi fabricat coşmaruri, în industria numită Halloween. Vrem să învăţăm să iubim, nu să urâm. Să ocrotim viaţa, nu să ne ucidem semenii. Să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să invocăm puterile iadului.

An de an, suntem instruiţi, încă de la grădiniţă, cum să ne confecţionăm garderoba de Halloween, alcătuită din pelerine, coarne de draci, coifuri de vrăjitoare, măşti groteşti, costume cu capete de fiare, mumii, schelete. Educatoarele ne învaţă să ne pictăm feţele cât mai odios, mulţi dintre noi purtând pe frunte cruci răsturnate. Ni se spune că totul este o glumă, dar să fie oare aşa?!

Cu sufletele noastre nu-i de glumit, dragi părinţi! Opriţi acest joc periculos de-a moartea, stimaţi educatori! Vă rugăm, nu ne mai deghizaţi în demoni!

Domnilor inspectori şcolari, domnilor profesori! Nu transformaţi şcoala în platou de filmare pentru producţii horror! Sunteţi creştini, urmaşi ai unor oameni care s-au jertfit pentru ţară! Nu le întinaţi memoria, nu pătaţi obrazul ţării, implicând cele mai curate şi mai nevinovate fiinţe în manifestări care nu au nimic de-a face cu tradiţiile şi credinţa neamului nostru şi nici cu procesul instructiv-educativ. Menirea dumneavoastră este aceea de a forma caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura unui pat al lui Procust, impus de puteri străine. Căci pentru fiecare suflet distrus în acest fel, veţi avea cu toţii de dat un răspuns.”

 

Am vrut să nu fac mare caz din asta, dar mintea mea nu poate sta liniștită. Și această pornire a început din momentul în care am vazut grupul de copilașii care ne-au sunat la poartă, în costumații una și una mai ciudate și urâte, urându-ne Happy Halloween!!! și așteptând ceva să primească. Bine că nu i-a vazut și Bea, sărăcuța, tare cred că s-ar fi speriat :(

În concluzie, fie că îmi place, fie că nu, această sărbătoate ia o amploare tot mai mare și la noi în țară și sincer vorbind, nu îmi rămâne decât să mă îngrozesc la anii care vor urma. O vom da dintr-un horror intr-altul deschizând uși și privind cum se întrec copiii în a fi unul mai urât, mai monstruos și mai întunecat decât altul. Am învățat că fiecare primește ce-și dorește! Asta ne dorim? Asta avem!

Cert este că anul viitor nu-mi voi mai îmbrăca copilul într-un veșmânt întunecat, sau în vreun costum sperios pentru distracția nimănui! Știm să ne distrăm și altfel!

Ps. [cuvântul urătănii – nu există, este inventat de mine, pentru acest post și pornește de la cuvântul urît!]

Did you like this? Share it:

Adauga comentariu...

comentarii cu facebook

6 thoughts on “Halloween-ul la grădiniță

  1. Bine ai revenit pe blog!

    Si fetita mea a auzit de prin toate partile (tv, discutii intre copii la gradinita sau in parc,…) despre Halloween. Ea este putin mai sensibila si se sperie destul de repede, asa ca nu prea am insistat pe activitati de Hallowen (doar 2 activitati: un paianjen dintr-un con de brad si un dovleac transformat in caleasca Cenusaresei :)). In schimb, a avut Carnavel de Halloween la gradinita. I-am explicat ca s-ar putea sa fie copii deghizati in “fapturi urate” (ceea ce s-a si intamplat), dar nu trebuie sa se sperie pentru ca sunt doar costume! Eu am costumat-o in zana :) Majoritatea copiilor au fost costumati decent si astfel a fost mai mult un carnavel mascat :) Cam cu aceste idei a ramas a mea dupa Halloween!

  2. Eu de la anul o lipsesc de acest carnaval … pt sufletelul ei o fac mai mult, si in ziua respectiva mergem intr-un loc frumos … caut sa facem activitati vesele care sa-i imbogateasca sufletul nu care sa il intunece..

  3. Ce costumaș frumos aveți!
    Noi nu am sărbătorit niciodată Holloween-ul.Nu ne-am îmbrăcat în costume, nu am vorbit despre semnificația lui…..

  4. Ce frumos! Asta am vrut sa subliniez… ca se pot face si alte activitati si sa-i scutim pe copilasii nostru de urataniile astea …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *