prima zi la grădiniţă

Avertisment: un post personal! … notiţe de jurnal

La grădiniţă am înscris-o încă de anul trecut dar nu am dus-o deoarece nu a împlinit 3 ani. În martie va împlini 3 ani şi s-a apropiat vremea grădiniţei. Aş mai fi ţinut-o acasă, cu mare drag, dar simţeam că nu mai fac faţă, deoarece e ca un bulgăre de zăpadă care-i lăsat să cadă de pe vârful unui deal. E mereu în mişcare, pusă pe căţărat şi sărit. Este un copil energic.

Iarna, statul afară ne este restricţionat de vremea rece şi ameninţătoare de presupuse viruşi care aduc răceli. Mersul în locurile închise de joacă din mall-uri nu ne-au fost de ajuns. Aşa că am hotărît să meargă la grădi pentru câteva ore, să socializeze, să se obişnuiască în colectiv. Consideram că este pregătită de grădiniţă doar că nu ştiam dacă este pregătită să stea fără mami prin preajma ei.

M-au ajutat foarte mult sfaturile Roxanei. Timp de mai mult de 6 luni de zile am vorbit despre “mersul la gradiniţă”, ajunsesem să o întreb: – şi ce fac copii la grădiniţă? – iar ea răspundea: “colorează, pictează cu ciumpele,… se joacă” :)

De asemenea ne-au ajutat şi cartea Bobiţă şi buburuză la grădiniţă şi Şcoala urşilor. A înţeles foarte clar din aceste cărţi ce urmează să se întâmple la grădiniţă.

Când am ajuns în sala de clasă, nu era nimeni, cu toţii luau micul dejun. A fost numai bine pentru că a avut timp să inspecteze zona.

 

 

Şi-a găsit repede de lucru cu o cutiuţă cu jucării şi un cărucior de păpuşi.

Este obişnuită cu copii, banuiesc că asta se datorează faptului că de la 9 luni am dus-o frecvent în spaţiile închise de joacă pentru copii dar şi în parcuri.

Când au venit copii şi educatoarea şi-a văzut mai departe de joacă. Credeam că se va speria de atâţia copii zgomotoşi dar a rămas pe poziţii. Când un băieţel mai grăsun s-a apropiat de ea a venit la mine fuguţa spunându-mi că nu dă maşinuţa :)) dar băieţelul se apropiase doar ca să o vadă mai bine. Am stat câteva minute discutând cu educatoarea iar ea era preocupată în partea cealaltă unde este amenajată o bucătărie din lemn.

Deşi am vrut să rămân, m-a sfătuit că ar fi mai bine să o las singură, să se obişnuiască cu acest ritm.

Grădiniţa are program prelungit, şi de la început ne-am propus să o lăsăm doar până la amiază, la ora 12 să mergem după ea. Dar în prima săptămână am preferat ca după 3 ore să mergem după ea. Mă gândeam că va fi obosită şi foarte bine am făcut că am mers după ea deoarece am găsit-o ostenită. Când m-a văzut a început să plângă de bucurie, nici nu pot descrie în cuvinte cum m-am simţit, eram răvăşită în interior şi-mi tot repetam în gând că trebuie să am atitudine,  să mă stăpânesc să nu cumva să încep să plâng şi eu. Am avut inspiraţia să iau cu mine o cutie de ciocolată kinder, când i-am spus ca i-am adus “colată” a uitat de toate şi lacrimile au încetat. Acasă la întrebarea tăticului dacă mai vrea la grădiniţă a răspus că da, înseamnă că nu a fost aşa de rău pe cum ne-am aşteptat noi.

În timp ce era la grădiniţă m-am simţit “goală”, aveam impresia că ceva îmi lipsea,  aceea senzaţie când pierzi ceva şi nu mai găseşti, o senzaţie de neputinţă. Dar aşa trebuie să decurgă lucrurile, copii să se dezlipească de părinţi. Iar ea, chiar pot spune că a stat lipita de mine în aceşti aproape 3 ani, pana la 2 ani şi 4 luni am alăptat-o şi nu a mai stat cu nimeni altcineva in afara lipsei mele, nu din cauză că riposta, ci pentru că chiar nu avem la cine sau cu cine  a o lăsa.

Viaţa ne va aşteapta cu provocări noi. Beatrice e un copil special, un dar de la Dumnezeu şi-i mulţumesc pentru că este aşa!

Update: –  a doua zi a decurs la fel de bine, a înţeles că rămâne la gradiniţă, se joacă, o ascultă pe doamna educatoare, colorează şi mami vine după ea şi-i aduce o surpriză… Când  a ajuns în sală a fugit direct la copilaşi. Când am mers după ea, de cum m-a văzut a venit repede-fuguţa strigând “a venit mami mea”, după ce mi-a sărit de gât a întrebati “unde-i colata?” :) draga de ea! eu îi adusesem o banană (nu aş vrea să se obişnuiască zilnic cu ciocolată), s-a bucurat şi pentru banană şi se chinuia să o deschidă ţopăind şi chicotind “hi-hu-ha-ha”. Mi-a spus educatorea că dacă ieri a stat şi s-a tot uitat la fiecare copil, astăzi a socializat mult mai bine şi s-a jucat şi cu alti copii. Chiar când m-am dus după ea o observasem că alerga după un băieţel şi-i spunea “fugi-te prind” :)

Când am ajuns acasa a începu să plângă că ea nu vrea în casă, aşa că am mai stat pe afară. Am crezut ca va dormi de amiază, ca este obosită… dar nici vorbă, continua să ţopăie. Văzând că are energie şi nu doreşte să doarmă ne-am jucat cu jocul de memorie cu pozele ei şi eu îi pregătisem jocul cu literele pe capace să facă potriviri. A adormit ca de obicei spre ora 14.30.

– a treia zi, la fel, cum am ajuns la grădi, a fugit glonţ la copii, nici nu m-a mai băgat în seamă. A spus educatoarea sa o lăsăm pâna la ora 12, iar daca intervine ceva ne sună să mergem după ea. La amiază a mâncat acolo, singură, împreună cu ceilalţi copii. Când m-am dus după ea, educatoarea a aşezat-o pe un scăunel langă uşă, lângă alt băieţel după care urma să vină mamica lui. Stătea cuminte pe scăunel. Am fost surprinsă să o văd că stă într-un loc, ea care mereu zburdă. Când m-a vazut, plină de bucurie mi-a sărit în braţe şi a întrebat de colată :) nu o dezamăgisem, îi dusesem o napolitană cu ciocolată : ) tare bucuroasă a fost!

Când am ajuns acasă, iar plânsete că nu vrea în casă, afară nu puteam sta deoarece era lapoviţă şi ninsoare şi frig, o vreme de care iţi vine să fugi la căldurică. S-a liniştit când a auzit că se va uita la desene animate.  După foarte puţin timp, ca din senin devine mârâită, dorea numai în braţele mele, avea un disconfort. În câteva ore s-a instalat febra, care s-a ridicat până la 38.4, am pornit “alarma generală”, dat nurofen, soţul insista cu mierea lui cu propolis, eu nu mai puteam  de griji. Seara a dormit bine, la mine în braţe, toată noaptea. Dimineaţa nu a mai avut alte simptome, de genul curs nasul, tuşit… dar spunea ca o doare gâtul. Am sunat la grădiniţă şi am anuntat ca azi nu merge. Vom relua mersul când se va pune pe picioare.

Tocmai de ce îmi era frică nu am scăpat!

 Update 2 (15feb): 2 săptămâni a stat acasă, în prima săptămână sunt tratament, a avut febră mare. A doua săptămână s-a refăcut încet-încet, tuşind doar seara.

De luni, 11 februarie am încept să o duc din nou, cerând ea la grădiniţă. La 12 mergeam după ea, toate bune şi frumoase. De fiecare dată când mă vedea îmi sărea în braţe şi-mi spunea “sunt bucuroasă” pentru că am mers după ea, pe urmă cerea ciocolata :).  Vineri mi-a făcut o surpriză, s-a aşezat şi ea în pat, cerând pijamaua, dorind şi ea să doarmă aşa cum face şi ceilalţi copii. La 12 când m-am dus după ea, educatoarea mi-a spus că sta cuminte în pătuţ, deocamdată să   o lăsăm, şi dacă devine agitată şi întreabă de mine mă va suna să merg după ea. Se făcuse ora 13:20 şi nu m-au sunat. Eram încă în centru, aşteptam să mă sune pentru că ştiu că ea nu doarme aşa de devreme, acasă de abia doarme la 15:30-16. M-am dus la grădiniţă. Educatoarea m-a chemat întăuntru să o văd. Am păşit pe vârfuri să nu fac gălăgie. Spre marea mea surprindere şi ea dormea, dormea ca un îngeraş. Era linişte, semi-întuneric, o atmosferă caldă, astfel, bănuiesc că luând exemplul celorlalţi copilaşi s-a culcat şi ea.

Acuma sunt într-o mare cumpănă. Stabilisem împreună cu soţul să o lăsăm doar până la ora 12. Am dus-o la gradiniţă doar dintr-un singur motiv: să socializeze, nu pentru că nu am avea cu cine să o lăsăm; urmând ca eu să-mi fac timp pentru a mă ocupa şi  de educaţia ei timpurie.

Să vedem ce mai urmează…

Update 3. A urmat o nouă gripă. 10 zile a stat din nou acasă cu tratament pentru tuse. Fără să exagerez … după 4 zile de mers la grădiniţă iarăşi s-a îmbolnăvit, de data aceasta mult mai sever – tuse, vomă, nas înfundat(atât de înfundat că nu reuşeam să-l curăţ şi parcă se sufoca în somn). Pe 8 martie, am dus-o la control, verdict: roşu în gât, a urmat un tratament cu antibiotice.

Mă săturasem până peste cap, le-am atras atenţia educatoarelor că primesc copii gripaţi. Pentru că nu s-a luat nicio măsură, exasperată, nu am mai dus-o la grădiniţă.

După o lună şi jumătate am mutat-o la altă grădiniţă. Nu mai suportam sa-mi duc copilul la grădiniţa ca el să se îmbolnăvească. În două luni de zile, la grădiniţă s-a dus 11 zile. Plus că ideea de a o ţine acolo 7-8 ore mi se pare prea mult pentru un copil de nici 3 ani.

De data aceasta am ales o grădiniţă cu program normal, din aproprierea zonei în care locuim.  Ajungeam la 8:30 si la 12:30 mergeam după ea, deşi programul este de la 8-13.  Mi-am spus că este sufiecient  pentru ea. Problema este că aici nu sunt grupe pe vârste ci toţi sunt în aceeaşi grupă, cei mari cu cei mici. La început mi s-a părut ok deoarece va învăţa mult mai multe şi se va juca mai mult deoarece grădinţa e dotată.

Încă din primele zile primea bulinuţe lipite pe rochiţă… la care educatoarea a spus că a primit-o pentru că a cântat cântece… după alte câteva zile a mai primit o bulinuţă zâmbitoare pentru că a numărat şi a aşezat după mărimi. Totul părea ok şi frumos până când, fiind în perioada Paştelui a venit acasă cu o lucrare la care ea nu a contribuit cu absolut nimic, nici măcar atât cât să lipească un fluturaş (despre acest pui de Paşti fac referire). Mi-am dat seama că acolo nu contribuie la absolut nicio activitate, doar copii mari au “acces” micuţii doar se joacă.

Did you like this? Share it:

Adauga comentariu...

comentarii cu facebook

5 thoughts on “prima zi la grădiniţă

  1. Mult succes la gradi! Felicitari pentru adaptarea fara probleme!
    Elena a avut o perioada destul de lunga de acomodare, a plans dimineata vreo 2 luni. In toamna o sa mearga si Maria si sper ca la ea sa fie mai bine. Nu e asa timida si a fost de mai multe ori pe la gradinita cu Elena.

    1. Atât de diferiti sunt copii de la unul la altul, cu siguranta pentru Maria va fi “floare la ureche” pentru ca banuiesc ca a inteles cum merg lucrurile. Se pare că la noi, functionează de minune “surpriza dulce” care i-o aduc cand merg dupa ea.

  2. Multumim frumos andru! deja avem probleme :( daca totul a descurs atat de bine… nu se putea sa nu intervina ceva, nu? A răcit, aseara a facut febra 38.4, offff si nu racise inca in aceasta iarna, ultima raceala a avut-o în toamna, in septembrie. Azi a ramas acasa. Inca nu tuseste sau are alte simtome, cred ca ar avea putin rosu-n gât deoarece spunea aseara ca o doare gatul. Sa vedem ce spune Dr.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *