Această postare porneşte de la un exemplu de fetiţă care are doar doi anişori şi atunci când doreşte ceva anume – şi nu primeşte -începe să ţipe atât de tare încât, într-un final mama ei cedează şi-i dă acel lucru sau îi face pe plac dacă este vorba despre altceva (deşi i-a spus dinainte că “nu are voie” sau “acuma nu primeşte acel lucru” etc.).

Un copil de 2 ani are nevoie să primească multă iubire şi atenţie din partea părinţilor. Când părinţii îl “abandonează” într-un colţ al casei şi nu răspunde la n-insistenţele micuţului e normal să se exprime cumva. Iar dacă a observat că -făcând crize funcţionează (atrage atenţia părintelui); aşa va face de fiecare dată (şi acest proces îl începe încă de când are doar câteva luni), indiferent unde se află. Au o inteligenţă nativă şi se comportă cu noi exact aşa cum ne comportăm noi cu ei.

Sunt foarte fercită că nu fac parte dintre mămicile care au un copil crizat. (Pentru mine un copil crizat este acela care ţipă până nu mai poate când doreşte ceva). Şi mă întrebam, oare de ce fetiţa mea e altfel?! Iar răspunsul pe care l-am găsit constă în fermitatea cu care am acţionat încă de când a fost mai mică. Nu o ameninţ, nu o scutur, nu urlu ca o descreierată, nu o bat (doamne, chestia asta cu bătaia la un copil de 2 ani sună stât de urât; chiar am scris despre educaţia cu nuiaua aici), ci pur şi simplu folosesc un “NU” hotărât, şi “nu, nu e voie” (eventual completez de ce nu e voie) iar pe urmă îi distrag atenţia cu altceva. Niciodată nu am lăsat-o să plângă (în sensul că de fiecare dată am fost alături de ea şi am încercat să o liniştesc). Iar asta a contat atât de mult!(acuma sunt răsplătită pentru aceea răbdare de care am dat dovadă), pentru că astfel i se dezvoltă încrederea în sine (aspect care-i va fi benefic tot restul vieţii). Având încredere deplină în părinte, încă de mic, pentru că înţelege că eşti alături de el, i se va dezvolta această încredere în sine, pe care o numesc fundaţia în procesul creşterii. Sunt multe de spus despre încrederea în sine aşa că voi reveni asupra discuţiei altădată.

Oare ce înseamnă a răsfăţa un copil de 2 ani? Şi de ce a răsfăţa poate fi ceva negativ?
A răsfăţa înseamnă – a înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandreţe exagerată; a alinta.
Că vrem sau nu, cu toţii ne răsfăţăm copii. Iar când aud eticheta “acest copil e prea răsfăţat” îmi dau ochii peste cap. Eu nu cred că un copil poate fi prea răsfăţat ci mai degrabă “needucat”. Voi ce părere aveţi?

Nu am răcit toată iarna şi am răcit acuma, când mai este puţin şi vine vară. Începutul lui mai a fost foarte călduros (30 de grade) şi dintr-o dată a venit un val de frig, iar gripa nu m-a ocolit.

Aseară, pe la 3 dimineaţa ma luat o durere în gât de nu am mai putut dormi. Deşi înainte de culcare am luat o tabletă de hexoraletten n. Hexoraletten N, mi se par cele mai eficiente tablete pentru durerile în gât.

Când am fost însărcinată nu am luat niciun fel de medicament, şi normal că în perioada ierni răcisem urât de tot. Atunci am auzit pentru prima dată despre acest leac natural pentru tratarea gâtului. Combinaţia miere – usturoi mi s-a părut o combinaţie bizară. Dar atât de tare mă durea gâtul încât îl simţeam parc ă sugrumat ca de o sârmă ghimpată. N-am avut de ales şi am încercat.  Şi uite aşa încet-încet acea combinaţie a reuşit să rupă barierele virusului şi să mi se vindece gâtul (chiar în 24 ore). De atunci o folosesc de fiecare dată ca metodă naturistă împotriva durerilor de gât.

La o lingură de miere de salcâm se pisează câţiva căţei de usturoi. Se amestecă bine şi mănâncă din 30 în 30 de min, apoi de câteva ori pe zi până când durerea trece. Mierea de salcâm este cea mai potrivită, fiind considerată un medicament natural mai ales împotriva gripei.

Nu-ţi fă griji pentru mirosul de usturoi, dacă trebuie să ieşi din casă, mănâncă un măr sau morcov crud. Pe urmă spalăte pe dinţi şi nimeni nu va sesiza că ai mâncat usturoi. Cel puţin la Continue Reading →

Mai sunt 6 zile până la Ziua Curățeniei Naționale de pe 12 mai! Mai e foarte puțin până vom deveni super-ECO-eroi și vom face mormanele de deșeuri să dispară pentru o țară mai curată!

Dacă şi tu doreşti o ţară mai curată, participă la cel mai mare proiect de voluntariat din România,  înscrie-te pe Continue Reading →

Ciorbă a la Grec cu piept de pui

De ceva timp pregătesc o ciorbă cu un gust deosebit. Ea poartă numele de Ciorbă a la Grec. Sunt multe reţete cu această ciorbă pe internet. Eu o pregătesc într-un mod mai deosebit pentru că-i adaug un ingredient secret. O să vedeţi spre sfârşit despre ce este vorba.

Aceste ingrediente sunt pentru o oală de 3 litri.

- piept de pui dezosat

- 1 morcov mare

- 1 ceapă medie

- o jumătate de cană de orez

- o lingură de margarină rama

- sare

- frunze de pătrunjel

- 2 gălbenuşuri de ou

- 250 g smântână (20% grăsime)

Mod de preparare: Continue Reading →

Un articol scris de Cabral care ne îndeamnă să ne protejam copii şi on-line! Gânduri care atât de tare m-au zdruncinat, îi dau 100% dreptate. Cât de neghioabă  mă simt în acest moment. littlelucky a scris un post şi mai direct.
Pentru nicio clipă nu m-am gândit la posibilităţile despre care se vorbesc în articolele de mai sus. Îmi dau seama în ce iluzie mă aflu. Cât de mult îmi expun fetiţa, care a devenit sinonim cu viaţa mea. Nici nu ştiu cum să numesc faptele mele (prostie, ignoranţă, trufie, narcisism). În fine… ce mai contează? Împortant este că am fost trezită la realitate într-o lume handicapată şi cum spunea cineva: nu merităm să fim specia dominantă.

Sunt atât de scârbită, dezgustată, furioasă, iritată şi îndârjită încât îmi vine să-mi şterg blogul, facebook-ul şi toate urmele (dacă ar fi posibil, în această clipă m-aş muta în pustietate, departe de scârboşeniile astea).

Aşadar, filmuleţele de pe youtube – le-am schimbat securitatea, pe private (până când le voi şterge). Pozele de pe facebook, le-am securizat şi doar prietenii apropiaţi le mai pot vedea pentru o perioadă scurtă de timp, până când le voi şterge şi de acolo. Albumul de photobucket, la fel, l-am şters.

Şi asta a fost tot! Până îmi trece furia şi voi gândi mai limpede voi face o pauză pe blog şi în acest timp mă voi ocupa de celelalte proiecte pe  care le-am cam lăsat în parangină.

Să ne auzim cu bine!

Ps: Altă serie de articole / campanie menite să atragă un semnal de alarmă mămicilor care-şi expun viaţa şi copii on-line:

Mai bine NU! (1)  - in care se povesteste cum fotografiile cu copii sunt la mare cautare pe internet, in scopuri nu tocmai incantatoare.

Mai bine NU! (2)  - in care se povesteste de ce sunt fotografiile cu copii la mare cautare, in scopuri de-a dreptul inspaimantatoare.

Mai bine NU! (3)  - o invitatie de reflectie asupra motivelor pentru care pui fotografii cu copiii tai sau ai altora pe internet.

Mai bine NU! (4)  - in mintea unui pedofil.

În concluzie mă gândesc şi la alt aspect: probabil, peste câţiva ani, poate chiar 10 ani, sau mai mulţi, copilei, nu-i va face plăcere faptul că am expus-o (prin poze / filmuleţe etc.). În mod sigur această modă de a-ţi expune viaţa şi copiii prin diferite imagini nu va mai fi la modă. Mă gândesc că tot mai mulţi vor căuta să-şi secretizeze viaţa. Iar gândul că alţii pot copia pozele / filmuleţele etc. şi nu vom mai putea avea control asupra lor, nu-mi place deloc. Drept urmare îmi cer scuze acelora care accesează posturi mai vechi de pe acest blog în care apar poze/ filmuleţe.