Tatuajele şi piercingul … din seria amintirilor

Văzând modelele de tatuaje de aici  m-au năpădit amintirile de acuma 10 ani. Pe la 19 ani, îmi doream şi eu un tatuaj mic, nu spun unde. Când am ajuns la salonul de făcut tatuaje, dorinţa mea de a avea un tatuaj s-a spulberat, într-o secundă… Dar obsesia, de a avea şi EU piercing în buric, apoi în limbă, nu mi-a dat pace… mai ales, după ce prietena mea (de pe atunci) a trecut pragul şi a îndrăznit să iasă afară găurită. Urmând spiritul de turmă, nu m-am dat înapoi… ce, eu de ce nu? cine mă poate opri? şi cum nu s-a găsit nimeni să mă oprească… în 2 săptămâni eram şi eu găurită. Cel din limbă a fost groaznic, timp de olună de zile am avut limba înlemnită să nu mai spun că dabea puteam mâncă şi gustul era pe  cale de dispariţie… De cel în buric nici nu mai vreau să-mi amintesc, o durere şi mai cumplită până s-a vindecat… Dacă cumva o adolescentă citeşte aceste rânduri, şi are astfel de dorinţe, şi este curioasă dacă, după 10 ani, de atunci, îmi pare rău că m-am lăsat găurită?, răspunsul este DA, un mare Da. Probabil acuma mi se pare una dintre cele mai mari tâmpenii din multe cauze. Deşi găurile sunt acuma înfundate, cicatricea a rămas, şi e … urâtă!

Did you like this? Share it:

Adauga comentariu...

comentarii cu facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *