Povestea lui Jim Rohn unul dintre cei mai mari conferentiari motivatori

Cu puţin înainte de a-l întâlni pe domnul Shoarf, trândăveam pe acasă când am auzit un ciocănit în uşă. Era o lovitură timidă, ezitantă. Am deschis uşa şi am văzut o pereche de ochi mari, căprui  care se uitau în sus la mine. Era o fetiţă slăbuţă de vreo  10 ani. Mi-a spus, luându-şi inima în dinţi, că vindea prăjituri pentru Girl Scout. A fost o prezentare de maestru – mai multe arome, o ofertă specială şi numai doi dolari cutia. În cele din urmă, cu un zâmbet larg şi politicos, m-a rugat să cumpăr.
Şi vroiam să o fac. O, cum doream să cumpăr!
Cu o singură excepţie. Nu aveam doi dolari! Doamne, cât eram de jenant! Eram tată, fusesem la colegiu, aveam o slujbă bine plătită – şi totuşi nu aveam  doi dolari  în buzunar.
Natural, nu puteam să-i spun asta fetiţei cu ochii mari, căprui. Am minţit-o. I-am spus “Mulţumesc, dar am cumpărat deja prăjituri de la Girl Scout anul acesta. Încă mai am o grămadă în casă”.
Toate astea nu erau adevărate. Dar a fost singurul lucru care mi-a trecut prin cap pentru a scăpa. Şi am reuşit. Fetiţa a spus:  “Este în regulă, domnule. Mulţumesc foarte mult.” Şi s-a întors şi a plecat mai departe.

M-am uitat după ea un timp, care mi s-a părut o eternitate. În cele din urmă, am închis uşa în urma mea şi, sprijinându-mă de ea am strigat: “Nu mai vreau să trăiesc aşa. M-am săturat să nu am niciun ban şi m-am săturat de minciuni. Nu voi mai fi niciodată stânjenit pentru că nu am niciun ban în buzunar”.

În ziua aceea mi-am promis mie însumi să câştig sufiecient pentru a avea întotdeauna, în orice împrejurare, câteva sute de dolari în buzunar.

Asta înţeleg eu prin motiv concret. S-ar putea să nu îmi aducă un premiu pentru generozitate, dar a fost suficient pentru a avea un efect permanent asupra restului vieţii mele.

Povestea cu prăjiturile pentru Girl Scout are un sfârşit fericit.
Câţiva ani mai târziu, ieşeam din banca unde-mi ţineam economiile şi unde tocmai făcusem o depunere importantă, şi traversam strada pentru a ajunge la maşină, când am vazut două fetiţe care vindeau bomboane pentru o organizaţie de fete. Una dintre ele s-a apropiat de mine şi mi-a spus: “Domnule, vreţi să cumpăraţi nişte bomboane?”.
“Poate că da”, am răspuns eu, glumeţ. “Ce fel de bomboane aveţi?”
“Bomboane cu migdale.”
“Bomboane cu migdale? Sunt preferatele mele! Cât costă?”
“Numai doi dolari!” Doi dolari! Nu putea fi adevărat!
Eram emoţionat. “Câte cutii de bomboane aveţi?”
“Am cinci cutii.”
Uitându-mă la prietena ei, am spus: “Şi tu câte cutii ai?”
“Am patru cutii.”
“Noua, deci. În regulă, le iau pe toate.”
La asta, amândouă fetele au deschis gura şi au exclamat la unison: “Chiar aşa?”.
“Desigur”, am spus eu. “Am câţiva prieteni cărora le pot da o parte dintre ele.”
Emoţionate, fetele s-au grăbit să adune toate cutiile. Am scos din buzunar optsprezece dolari şi le-am dat copiilor. Pe când plecam, cu cutiile adunate sub braţ, una dintre fetiţe s-a uitat la mine şi mi-a spus: “Domnule, sunteţi cu adevărat cineva!”.

Ce spuneţi de asta? Vă pueţi imagina cheltuind numai optsprezece dolari şi în schimb cineva să vă privească în faţă şi să spună: “Sunteţi cu adevărat cineva!”.
Acuma ştiţi de ce am întotdeauna câteva sute de dolari la mine? Nu vreau să pierd asemenea şansă.

Jim Rohn este unul dintre cei mai buni specialişti în domeniul afacerilor din Statele Unite ale Americii. Este antreprenor, autor şi speaker motivaţional.

Dar povestea de viaţă a lui Rocky, o cunoşti? citeşte şi: Povestea lui Rocky (Sylvester Stallone). O adevărată lecţie de viaţă!

Did you like this? Share it:

Adauga comentariu...

comentarii cu facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *