Anticarul de Julian Sanchez


 

Săptămâna trecută am terminat-o de citit. Această carte am primit-o la schimb de la Antoaneta (piticidarvoinici).

O carte uşoară, cu un scris limpede, clar şi frumos. Romanul e misterioas şi devine tot mai interesant pe parcurs ce lectura înaintează.
Prima parte mi s-a părut uşor plictisitoare, descrierea muncii unui anticar, o muncă făcută din pasiune şi dedicare totală. Nimic neobişnuit. Mi-a plăcut descrierea şi dedicarea lui pentru muncă (între noi fie spus, parcă îl vedeam pe soţ, deşi, nu e anticar :) )Rătăcit în munca sa de anticar, descoperă un manuscris atât de important încât este ucis. O parte mare a romanului îţi lasă impresia că ucigaşul este Francezul, un colaborator prin care facea trafic de artă. Presimţind că urmează sa se întâmple ceva, îi scrie o scrisoare-testament fiului, dându-i câteva indici unde ar putea găsi manuscrisul latinesc din secolul al XV-lea. Fiul vitreg, Enrique, era scriitor. Întors în oraşul natal, doreşte să descopere motivul pentru care murise omul care-l crescuse şi care avea în inima sa un loc important şi mai ales cine este asasinul. Găseşte misteriosul manuscris şi începe cercetările, în paralel cu poliţia, contactând un vechi prieten, detectiv particular.
Îngrijorată, fosta soţie intervine şi-l ajută să descopere cheia manuscrisului cu ajutorul unui filolog.

Parcă din momentul în care Bety s-a întâlnit cu Manolo Alvarez, romanul a devenit atât de interesant încât, abia-abia mai reuşeam să las cartea din mână.
Au început să se învăluie adevărul cu ficţiunea să-mi Read more “Anticarul de Julian Sanchez”