Barbatul si Femeia de Victor Hugo

Bărbatul şi Femeia de Victor Hugo

Bărbatul este cea mai elevata dintre creaturi,
Femeia cel mai sublim idol.
Dumnezeu a facut pentru bărbat un tron,
Iar pentru femeie un altar;
Tronul exaltă, altarul sfinţeşte;

Bărbatul este creierul, femeia este inima,
Creierul primeşte lumina,
Inima primeşte iubirea.
Lumina fecundeaza, inima reînvie;

Bărbatul este puternic prin raţiune,
Femeie invincibilă prin lacrimi,
Raţiunea convinge, lacrimile înmoaie; Read more “Barbatul si Femeia de Victor Hugo”

Anna Karenina de Lev Tolstoi

anna karenina

Am început să citesc primul volum din Anna Karenina de Lev Tolstoi; un roman pe care îmi doresc de foarte mult timp să-l lecturez. Văzusem mai de demult filmul… dar, cu siguranţă nu se compară cu lectura. Voi reveni cu impresii şi citate. Până atunci… lectură plăcută… mie! ;)

Anna Karenina de Lev Tolstoi online

Maimuta ofensata (replica la teoria evolutiei)

O fabulă-replică la teoria evoluţiei în care A.Dumitru aşterne într-o fabulă realitatea din zilele noastre, realitate care ar ofensa până şi o maimuţă dacă am spune că provenim din regnul acesteia.

 MAIMUŢA OFENSATĂ
                    de A.Dumitru
 
Odată, o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic
A zis: ATENŢIE! Sunt foarte ofensată….
Circula-n lume vorba deloc adevarată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă…
Însăşi ideea aceasta îmi pare odioasă..
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi,
Copii lăsaţi pe drumuri sau imnuri de război?
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de cărnuri şi homosexuali,
Escroci, bandiţi gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil, nu vezi aşa prostie,

Read more “Maimuta ofensata (replica la teoria evolutiei)”

Despre Socrate (Testul celor Trei)

Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:
“Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?”
“Stai o clipa,” ii replica Socrate. “Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.”
“Trei?”
“Asa este,” a continuat Socrate. “Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui.
Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?”
“Nu,” spuse omul. “De fapt doar am auzit despre el.”
“E-n regula,” zise Socrate. “Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu.
Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui.
Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?”
“Nu, dimpotriva…”
“Deci,” a continuat Socrate, “vrei sa-mi spui ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?”
Omul a dat din umeri, putin stanjenit.
Socrate a continuat. “Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba-filtrul Folosintei.
Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?”
“Nu, nu chiar…”
“Ei bine,” a conchis Socrate, “daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?”
Omul s-a rusinat si a plecat.

Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu unii dintre studentii lui…

Cântec femeiesc de Adrian Păunescu

Cântec femeiesc de Adrian Păunescu

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer. Read more “Cântec femeiesc de Adrian Păunescu”

Pasarea sufletului de Michal Snunit

Această poezie este o lecţie de viaţă, dacă vei avea răbdare să o citeşti până la capăt, şi dacă o vei înţelege, atunci vei primi o învăţătură frumoasă despre tine şi despre suflet.

PASAREA SUFLETULUI (Soul Bird)
–Michal Snunit–

Undeva foarte adânc,
în trupurile noastre,
se află sufletul.
Nimeni nu l-a văzut vreodată,
dar cu toţii ştim că este acolo.
Nu numai că ştim că este acolo,
ştim şi ce se află în el. Read more “Pasarea sufletului de Michal Snunit”

Jurnalul unui bebelus

Jurnalul unui copil nenăscut

bebelus

5 octombrie:

Astăzi a început prima mea zi de viaţă. Părinţii mei încă nu ştiu, dar eu deja exist. Şi voi fi fetiţă. Voi avea părul blond şi ochii albaştri. Deja este stabilit aproape totul, chiar şi faptul că voi iubi florile.

19 octombrie:

Unii susţin că încă nu sunt o persoană reală, că numai mama există. Dar eu sunt o persoană reală, tot aşa cum o firimitură de pâine este totuşi pâine adevărată. Mama există. La fel şi eu.

23 octombrie:

Acum tocmai a început să mi se deschidă guriţa. Gândiţi-vă, peste aproximativ un an de zile voi râde, iar mai târziu voi vorbi. Ştiu care va fi primul cuvânt pe care-l voi spune: MAMA.

25 octombrie:

Azi a început să-mi bată inima de una singură. De acum încolo ea va bate încetişor pentru tot restul vieţii, fără ca vreodată să se oprească pentru a se odihni! Iar după mulţi ani va obosi. Se va opri şi după aceea voi muri.

2 noiembrie:

Cresc câte puţin în fiecare zi. Încep să mi se formeze mâinile şi picioarele. Dar trebuie să mai aştept mult timp până când aceste picioruşe mă vor înălţa spre braţele mamei şi până când aceste mânuţe vor putea culege flori şi îl vor putea îmbrăţişa pe tata.

12 noiembrie:

La mâini încep să mi se formeze degeţelele. Aşa mici cum sunt, sunt de-a dreptul caraghioase! Cu ele voi putea mângâia părul mamei.
Read more “Jurnalul unui bebelus”

Scrisoare de la Dumnezeu

Interviu cu Dumnezeu de Octavian Paler

-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.
-Dacă ai timp.… am răspuns eu.

Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebări ai vrea să-mi pui?

-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu a raspuns:

-Faptul că se plictisesc de copilarie, se grăbesc să crească, apoi iarăşi tânjesc să fie copii; că îşi pierd sănătatea ca să faca bani şi apoi îşi cheltuiesc banii ca să-şi refacă sănătatea; faptul că se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul; că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată si mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Read more “Scrisoare de la Dumnezeu”

Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş ubi

Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş ubi de Adrian Păunescu

Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.

Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.

M-am băgat de bună voie slugă,
dragostei morale ce ţi-o port,
dar pricep că mi-ar fi fost rentabil
să privesc destinul ca pe-un sport. Read more “Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş ubi”

Jurnal de Mircea Cartarescu

Mircea Cartarescu - Jurnal Am început să citesc jurnalul lui Mircea Cărtărescu. Jurnalul face referire la perioada între 1990-1996 şi are 470 de pagini.
Am scanat primele 5 pagini. Îmi va lua ceva timp până o voi termina, începutul sună promiţător şi-mi place. După ce am să termin cartea de citit vă voi spune impresia pe care mi-a lăsat-o. Până atunci lectură plăcută…

1990
1 ian. N-am mai făcut nici un bilanţ al lui ’89, an paradoxal pentru mine şi greu de prins în trei cuvinte. Totuşi: a fost anul unei evidente şi triste exteriorizări, unei uitări a tot ce a făcut viaţa mea de pînă acum: literatura, meditaţia, imaginarul. A fost primul an evident eşuat în privinţa valorii lucrurilor (cîteva indemne fragmente) pe care m-am încumetat să le-ncep. Transa care făcuse din mine un scriitor s-a risipit ca un vis cînd deschizi dimineaţa ochii. Practic nu m-a mai interesat literatura, ăsta-i adevărul, n-am mai putut să mă prefac că mă mai interesează. Am citit mai mult „la normă”, fără să asimilez, am scris mai mult din disperare şi stupefacţie. Nu mi-a ieşit nimic, tot ce am scris e mort, nu vine dinăuntru şi dinăuntrul dinăuntrului ca pînă acum. Read more “Jurnal de Mircea Cartarescu”

Minciunile de Adrian Păunescu

Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici,
Aşa cum amanţii le mint pe amante
Şi ele îi mint pe pământ pe aici.

Dar, hai, să ne spunem cu patos braşoave,
Dar, hai, să vedem cine minte mai mult,
Ascultă delirul consoanelor grave,
Cum şi eu minciunile tale le-ascult.

E foarte frumoasă, e foarte frumoasă
Minciuna aceasta pe care mi-o spui,
Aşa că, te rog, şi pe mine mă lasă
Să palavrăgesc doar ce nu-i, doar ce nu-i.
Read more “Minciunile de Adrian Păunescu”