Azi am mai primit un email de la Novacovici Pera despre Cum sa pornesti in viata cu un pas inaintea celorlalti. Sunt sigură că printre cititorii mei sunt câţiva interesaţi de ceea ce se întâmplă cu personalitatea lor şi cu educaţia noastră. Din acest motiv împărtăşesc cu voi emailul trimis de el (sunt convinsă că nu se va supăra).

Salut

Am intalnit acum 2 saptamani 2 oameni.

Luca si Simona.

Scriu despre ei pentru ca vorbind cu ei am realizat ca avem valori foarte apropiate.

Pe scurt, Luca si Simona au pus pe un dvd articole, pdf-uri, interviuri cu personalitati si filme documentare.
Continue Reading →

“Un pahar cu lapte”

Într-o zi, un tânăr sărac care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă ca să-şi plătească studiile la universitate, gasi în buzunar doar o moneda de 10 cenţi şi-i era foame.
Decise să ceară ceva de mâncare la urmatoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise uşa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă.
Ea se gândi că tânărul părea înfometat, aşa că îi aduse un pahar mare cu lapte.
El îl bău încet şi după aceea întrebă:
-Cât vă datorez?-
-Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea. – mama mea ne-a învăţat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Şi el răspunse: vă mulţumesc din suflet…!
Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai se simţi mai uşurat, dar şi încrederea în Dumnezeu şi în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei.
După câţiva ani, femeia se îmbolnăvi grav.
Medicii din satul ei erau îngrijoraţi. După puţin timp au trimis-o în oraş. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly pentru o consultaţie.
Când el auzi numele satului din care provenea pacienta, simţi în ochi o lumină specială şi o senzaţie plăcută.
Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului în camera ei.

Îmbrăcat în halatul lui, doctorul intra să o vadă. Capriciile destinului,

era ea, o recunoscu imediat!

Continue Reading →

Scrisoare scrisă în anul 2070

Suntem în anul 2070.
Am 50 de ani, dar arăt de 85.
Am multe probleme pentru că beau prea puţină apă.
Cred că nu îmi mai rămâne mult timp.
Astăzi sunt unul dintre cei mai în vârstă în societatea în care trăiesc.

Îmi amintesc când eram de 5 ani.
În parcuri erau pomi mulţi, casele aveau grădini frumoase şi puteam să stau sub duş chiar şi o oră. Acum folosim prosoape cu ulei mineral ca să ne curăţim .

Înainte, toate femeile îşi arătau cu mândrie frumosul lor păr.
Astăzi trebuie să-şi radă capul ca să-l păstreze curat fără să se foloseasca de apă
Înainte, tata spăla maşina cu furtunul de stropit. Astăzi legea interzice cu stricteţe asemenea practici.

Îmi amintesc că existau multe tabele care scriau “ATENŢIE LA APĂ”, dar nimeni nu le băga în seamă. Oamenii credeau că apa este inepuizabilă.
Astăzi, toate fluviile, râurile, lacurile şi apele subterane
sunt iremediabil contaminate şi secate.

Tot peisajul înconjurător nu mai este decât un deşert fără sfârşit. Infecţiile gastrointestinale, bolile de piele şi infecţiile urinare sunt principalele cauze de deces.
Industria a paralizat şi procentajul şomajului a atins cote dramatice. Fabricile de desalinizare a apei de mare sunt principalul domeniu de producţie. Dau muncitorilor  apă potabilă în loc de salariu.

Atacurile pentru un bidon de apă sunt obişnuite pe drumurile de-acum pustii.

Hrana este în proporţie de 80% sintetică.
Înainte ni se recomanda să bem 8 pahare de apă pe zi. Astăzi nu am dreptul să  beau decât o jumătate de pahar. Pentru că nu ne putem spăla hainele le aruncăm, ceea ce măreşte munţii deja enormi de gunoaie.
Ne-am reîntors la folosirea latrinelor ca în secolul trecut, pentru că sistemele de canalizare subterane nu pot funcţiona fără apă.

Oamenii stau faţă în faţă cu spaima: corpurile lor sunt astenice, zbârcite de deshidratare, rănite de radiaţia infraroşie pe care nu o mai filtrează atmosfera din cauza găurii de ozon.

Din cauza deshidratării pielii, o femeie de 20 de ani arată de 40.
Oamenii de stiinţă fac cercetări, dar nu se vede nici o
soluţie la orizont. Nu putem fabrica apă.
Concentraţia de oxigen s-a redus din cauza lipsei de vegetaţie, ceea ce a dus la scăderea capacităţilor intelectuale ale noilor generaţii. Continue Reading →

“Sufletul nostru încărunţeşte înaintea părului”, a observat cineva.
Descurajarea ne poate afecta la toate vârstele. Cea mai comună cauză a ei este pierderea temporară a perspectivei de viitor. Ştiţi, uneori, Dumnezeu ne aşează în întuneric ca să vedem că El este lumina.
Nu uitaţi -dificultăţiile ne întăresc sufletul, tot aşa cum munca ne întăreşte trupul.

—

Două citate
1. “Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă”. şi,
2. “Când sunt jos, porumbeii ne mănâncă din palmă, când sunt sus, se cacă pe noi.”