Primii fulgi de zăpadă au început să cadă şi în Oradea. Îmi place foarte mult iarna în adevaratul sens al cuvântului, cu multă zăpadă… aici nu mă pot bucura de zăpadă aşa cum am fost obişnuită în Braşov; cu ierni geroase şi zăpadă din belşug…

O poezie frumoasă…

Iarna de Virginia Anitescu

A-nceput să cearnă
Friguroasa iarnă.
Hai, babuţă cerne,
Fulgi de nea aşterne,
Să fereşti de vânt
Fir de grâu plăpând.
Pune flori pe geamuri
Şi mai fă-mi, băbuţă,
Drum de săniuţă! 

UPDATE: Sunt foarte fericită! Afară este totul îngheţat şi zăpadă … iubesc zăpada…

Oricât am incercat să scap de gripă se pare că nu am reuşit

Cum sunt bântuită de 2 zile şi ţintuită la pat nu ştiu ce să mai îmi fac numa să-mi tracă… Continue Reading →

Suntem, noi oamenii, ca şi vântul? Sau doar unii? …
Atât de complex este omul încât nu sunt sigură că ne ajunge o viata să-l cunoaştem. Să ne cunoaştem pe noi înşine, limitele noastre etc..
Azi ne dorim ceva şi facem tot felul de planuri mari pentru ca apoi, să sesizăm că, sub o altă conjunctură, acel lucru, de fapt, nu era chiar aşa de important. Etapele acestea spre maturizare, situaţii în care eşti pus să iei decizii importante -decizii de care depinde viitorul tău- te pun uneori în ipostaza de te întreba: dar eu cine sunt?, ce vreau să fac?, ceea ce fac, este cu adevarăt ceea ce îmi doresc eu să fac?…etc., întrebări care, dacă nu şti un răspuns sigur, rişti să nu îţi cunoşti identitatea, să îţi pierzi încrederea în sine, să te împotmoleşti undeva şi să nu înaintezi…

De două luni mă confrunt cu aceste întrebări… Cine sunt şi ce vreau să fac? Ceea ce aleg să fac, este cu adevărat ceea ce îmi doresc eu să fac? Încă nu le-am găsit răspunsul Sper, ca într-o zi, să dezleg şi această enigmă…
Cei care aţi trecut de vârsta de 23-25 ani, v-aţi confruntat cu aceste intrebări?

V-a fost dor de mine şi de “aberaţiile” mele?

Până acuma am rătăcit şi am evadat un pic din cotidian. Sper că am revenit cu forţe proaspete.