Cel mai frumos cadou de Valentine’s Day

Toate florile și cadourile din lume nu  se compara cu tine. Tu ai fost cel mai frumos cadou primit de Valentine’s Day.

Am avut cea mai frumoasă zi!

Ti-am auzit inima bătând, bătea mai repede ca și a mea. Ce emoție! Îmi e cunoscută … am mai trăit-o o dată… acuma 6 ani. Dar tot am stat pe loc, țintuită, uimită, cuprinsă de o emoție care nu poate fii scrisă în cuvinte.

Erai cu mânuțele ridicate deasupra capușorului, de parca te predai, sau poate așteptai să fii ridicată în brațe, în brațele iubirii.

Erai activă, te mișcai. Poate nu ai suficient spațiu și te simți strâmtorată. Promit ca nu am sa te mai chinui purtând blugi, ma voi conforma și mă voi îmbraca cu ținute lejere care să nu te deranjeze.

Am aflat că deja ai 14 săptămâni de sarcina. Că dacă ai fii afără, te-aș putea ține în căușul palmei. Și sunt șanse mari să fii fetiță… Aș fii fericită să-mi fie dat să fiu mămică de fetițe. Mai avem un drum lung de parcurs împreună, tu acolo, în obscuritate, așteptând clipa, iar eu numărând săptămânile, pe urmă zilele.

Eu voi fii prima care te va ține în brațe, te voi sorbi din priviri, te voi adora, iubi și universul meu se va învârti în jurul tău și al surioarei tale.

Îți mulțumesc Doamne, din nou, și pentru această binecuvântare!

14sapt

Mi-a plăcut foarte mult să văd acest filmuleț despre tine. Deja te iubesc!

Jurnalul unui bebelus

Jurnalul unui copil nenăscut

bebelus

5 octombrie:

Astăzi a început prima mea zi de viaţă. Părinţii mei încă nu ştiu, dar eu deja exist. Şi voi fi fetiţă. Voi avea părul blond şi ochii albaştri. Deja este stabilit aproape totul, chiar şi faptul că voi iubi florile.

19 octombrie:

Unii susţin că încă nu sunt o persoană reală, că numai mama există. Dar eu sunt o persoană reală, tot aşa cum o firimitură de pâine este totuşi pâine adevărată. Mama există. La fel şi eu.

23 octombrie:

Acum tocmai a început să mi se deschidă guriţa. Gândiţi-vă, peste aproximativ un an de zile voi râde, iar mai târziu voi vorbi. Ştiu care va fi primul cuvânt pe care-l voi spune: MAMA.

25 octombrie:

Azi a început să-mi bată inima de una singură. De acum încolo ea va bate încetişor pentru tot restul vieţii, fără ca vreodată să se oprească pentru a se odihni! Iar după mulţi ani va obosi. Se va opri şi după aceea voi muri.

2 noiembrie:

Cresc câte puţin în fiecare zi. Încep să mi se formeze mâinile şi picioarele. Dar trebuie să mai aştept mult timp până când aceste picioruşe mă vor înălţa spre braţele mamei şi până când aceste mânuţe vor putea culege flori şi îl vor putea îmbrăţişa pe tata.

12 noiembrie:

La mâini încep să mi se formeze degeţelele. Aşa mici cum sunt, sunt de-a dreptul caraghioase! Cu ele voi putea mângâia părul mamei.
Read more “Jurnalul unui bebelus”