Grădiniţa – un eşec total

Nu doream să discut pe blog despre această situaţie, dar dacă tot am început să vorbesc, luată de val,  plină de entuziasm, despre cât de bine s-a integrat fetiţa mea la grădiniţă încă din prima zi (vezi: prima zi la grădiniţă). Cum îşi dorea să meargă acolo, şi cât de bine s-a simţit împreună cu copilaşii de vârsta ei… iar asta este ceva firesc şi normal.

Seara când începeam să ne pregătim de nani, ea nu işi dorea să doarmă ci mă întreba dacă mergem la grădiniţă :)

Nu ştiu de ce simt nevoia să împărtăşesc acest of… probabil ca să mă descarc de toată această tensiune…

Nu am mai intrebat-o de ceva timp dacă îşi doreşte să meargă la grădiniţă. În dimineaţa aceasta am întrebat-o din nou: “vrei să mergem la grădiniţă?”

-Nu vreau!

-copii se bate!

Mi-am abţinut lacrimile care se strângeau în colţurile ochilor. Speram că ceea ce am văzut să nu i se fi aplicat şi ei.

Zilele trecute am încercat să o fac să vorbească, să aflu ce este în sufletul ei, ce s-a întâmplat de nu îşi mai doreşte la grădiniţă.

Mărturisirea ei mi-a bulbucat ochii de uimire, după spusele ei băieţii îi trăgea câte una în cap iar educatoarea la fund. Şi de parcă asta nu ar fi suficient, comportamentul ei mă tulbură adânc sufleteşte. Când se bonsumflă, ceva nu-i convine sau este certată, fuge într-un colţ şi stă ghemuită, îngânând cine ştie ce… Nu plânge, dar acest gest este mai apăsător decât dacă ar văsa o mare de lacrimi. Nu-mi place că caută să se refugieze într-un colţ, că se interiorizează şi suferă în sinea ei. Aş prefera să plângă, să ţipe, să se dea cu fundul de pământ, să facă orice numai să nu se interiorizeze ci să-şi verse energiile negative. În alte dăţi, când i se întâmpla ceva, fugea repede la mine în braţe, îmi cerea ajutorul sau pur şi simplu se cuibărea şi un doi se liniştea.

Bănuiesc, ca să o facă ascultătoare,  o ţintuaiu într-un colţ, colţ al ruşinii. Altfel nu-mi pot imagina de unde acest comportament, aşa din senin.

Atât de umilită, mă simt!

Atât de mult mi-aş dori o schimbare.

Pentru că-mi fac iluzii deşarte şi ştiu că acest sistem nu se va schimba în grabă, aceste mentalităţi şi stiluri de a preda micuţilor disciplina sunt prea înrădăcinate pentru a putea fi smulse.

Ar fi atât de multe de spus.

Cert este că sunt împotriva bătăii, împotriva violenţei de orice natură, mi-am luat inima în dinţi şi am scris despre copilăria mea  zbuciumată. Şi-mi doresc ca copilul meu să nu crească într-un mediu în care disciplina se face cu ameninţări şi loviri.

Zilele trecute am distribuit pe Fb o imagine tristă care spune multe, cam aşa se face pregătirea şi la noi:

 

Nu ştiu ce vom face în toamnă. Mă gândesc să mă alătur comunităţii care a reuşit să treacă peste mentalităţi, să fie consecvente şi să izbutească cu un conceput nou la noi în ţară, acela de homeschooling.

prima zi la grădiniţă

Avertisment: un post personal! … notiţe de jurnal

La grădiniţă am înscris-o încă de anul trecut dar nu am dus-o deoarece nu a împlinit 3 ani. În martie va împlini 3 ani şi s-a apropiat vremea grădiniţei. Aş mai fi ţinut-o acasă, cu mare drag, dar simţeam că nu mai fac faţă, deoarece e ca un bulgăre de zăpadă care-i lăsat să cadă de pe vârful unui deal. E mereu în mişcare, pusă pe căţărat şi sărit. Este un copil energic.

Iarna, statul afară ne este restricţionat de vremea rece şi ameninţătoare de presupuse viruşi care aduc răceli. Mersul în locurile închise de joacă din mall-uri nu ne-au fost de ajuns. Aşa că am hotărît să meargă la grădi pentru câteva ore, să socializeze, să se obişnuiască în colectiv. Consideram că este pregătită de grădiniţă doar că nu ştiam dacă este pregătită să stea fără mami prin preajma ei.

M-au ajutat foarte mult sfaturile Roxanei. Timp de mai mult de 6 luni de zile am vorbit despre “mersul la gradiniţă”, ajunsesem să o întreb: – şi ce fac copii la grădiniţă? – iar ea răspundea: “colorează, pictează cu ciumpele,… se joacă” :)

De asemenea ne-au ajutat şi cartea Bobiţă şi buburuză la grădiniţă şi Şcoala urşilor. A înţeles foarte clar din aceste cărţi ce urmează să se întâmple la grădiniţă.

Când am ajuns în sala de clasă, nu era nimeni, cu toţii luau micul dejun. A fost numai bine pentru că a avut timp să inspecteze zona. Read more “prima zi la grădiniţă”