Cu puţin înainte de a-l întâlni pe domnul Shoarf, trândăveam pe acasă când am auzit un ciocănit în uşă. Era o lovitură timidă, ezitantă. Am deschis uşa şi am văzut o pereche de ochi mari, căprui  care se uitau în sus la mine. Era o fetiţă slăbuţă de vreo  10 ani. Mi-a spus, luându-şi inima în dinţi, că vindea prăjituri pentru Girl Scout. A fost o prezentare de maestru – mai multe arome, o ofertă specială şi numai doi dolari cutia. În cele din urmă, cu un zâmbet larg şi politicos, m-a rugat să cumpăr.
Şi vroiam să o fac. O, cum doream să cumpăr!
Cu o singură excepţie. Nu aveam doi dolari! Doamne, cât eram de jenant! Eram tată, fusesem la colegiu, aveam o slujbă bine plătită – şi totuşi nu aveam  doi dolari  în buzunar.
Natural, nu puteam să-i spun asta fetiţei cu ochii mari, căprui. Am minţit-o. I-am spus “Mulţumesc, dar am cumpărat deja prăjituri de la Girl Scout anul acesta. Încă mai am o grămadă în casă”.
Toate astea nu erau adevărate. Dar a fost singurul lucru care mi-a trecut prin cap pentru a scăpa. Şi am reuşit. Fetiţa a spus:  Continue Reading →

Azi am mai primit un email de la Novacovici Pera despre Cum sa pornesti in viata cu un pas inaintea celorlalti. Sunt sigură că printre cititorii mei sunt câţiva interesaţi de ceea ce se întâmplă cu personalitatea lor şi cu educaţia noastră. Din acest motiv împărtăşesc cu voi emailul trimis de el (sunt convinsă că nu se va supăra).

Salut

Am intalnit acum 2 saptamani 2 oameni.

Luca si Simona.

Scriu despre ei pentru ca vorbind cu ei am realizat ca avem valori foarte apropiate.

Pe scurt, Luca si Simona au pus pe un dvd articole, pdf-uri, interviuri cu personalitati si filme documentare.
Continue Reading →

În fiecare zi, în zorii zilei, sosea la serviciul său, furnicuţa productivă şi fericită.
Acolo îşi petrecea zilele furnicuţa: muncea, muncea cu spor şi cânta veselă.

Ea era fericită şi firma mergea foarte bine.
Dar..
BONDARUL, Director General la firma unde lucra furnicuţa, a considerat că nu era posibil ca furnicuţa să lucreze de capul ei, aşa că a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multă experienţă.Prima preocupare a Scarabeului supraveghetor a fost să organizeze munca furnicuţei, şi a pus-o să facă rapoarte de activitate zilnice.
În curând a fost necesară angajarea unei Secretare pentru a-l ajuta pe Scarabeu la citirea şi înregistrarea rapoartelor furnicuţei.
Aşa că au angajat o PĂIANJENIŢĂ care organiza actele şi răspundea la telefon.

Între timp, furnica productivă
şi fericită muncea, muncea, muncea…
BONDARUL, Directorul General era foarte mulţumit de rapoartele date de SCARABEU, aşa că a mai cerut statistici şi indicatoare de gestiune.
Atunci a fost nevoie de angajarea unui GÂNDAC asistent pentru Supraveghetor
…şi a mai fost nevoie de un nou calculator şi o imprimantă color.
Curând, furnicuţa productivă şi fericită a inceput să se plângă, de toată hârţogăria
şi toate rapoartele pe care trebuia să le facă.
Cântecul ei nu mai era la fel de vesel ca înainte.

Continue Reading →

“Un pahar cu lapte”

Într-o zi, un tânăr sărac care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă ca să-şi plătească studiile la universitate, gasi în buzunar doar o moneda de 10 cenţi şi-i era foame.
Decise să ceară ceva de mâncare la urmatoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise uşa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă.
Ea se gândi că tânărul părea înfometat, aşa că îi aduse un pahar mare cu lapte.
El îl bău încet şi după aceea întrebă:
-Cât vă datorez?-
-Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea. – mama mea ne-a învăţat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Şi el răspunse: vă mulţumesc din suflet…!
Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai se simţi mai uşurat, dar şi încrederea în Dumnezeu şi în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei.
După câţiva ani, femeia se îmbolnăvi grav.
Medicii din satul ei erau îngrijoraţi. După puţin timp au trimis-o în oraş. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly pentru o consultaţie.
Când el auzi numele satului din care provenea pacienta, simţi în ochi o lumină specială şi o senzaţie plăcută.
Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului în camera ei.

Îmbrăcat în halatul lui, doctorul intra să o vadă. Capriciile destinului,

era ea, o recunoscu imediat!

Continue Reading →