Jurnalul unui bebelus

Jurnalul unui copil nenăscut

bebelus

5 octombrie:

Astăzi a început prima mea zi de viaţă. Părinţii mei încă nu ştiu, dar eu deja exist. Şi voi fi fetiţă. Voi avea părul blond şi ochii albaştri. Deja este stabilit aproape totul, chiar şi faptul că voi iubi florile.

19 octombrie:

Unii susţin că încă nu sunt o persoană reală, că numai mama există. Dar eu sunt o persoană reală, tot aşa cum o firimitură de pâine este totuşi pâine adevărată. Mama există. La fel şi eu.

23 octombrie:

Acum tocmai a început să mi se deschidă guriţa. Gândiţi-vă, peste aproximativ un an de zile voi râde, iar mai târziu voi vorbi. Ştiu care va fi primul cuvânt pe care-l voi spune: MAMA.

25 octombrie:

Azi a început să-mi bată inima de una singură. De acum încolo ea va bate încetişor pentru tot restul vieţii, fără ca vreodată să se oprească pentru a se odihni! Iar după mulţi ani va obosi. Se va opri şi după aceea voi muri.

2 noiembrie:

Cresc câte puţin în fiecare zi. Încep să mi se formeze mâinile şi picioarele. Dar trebuie să mai aştept mult timp până când aceste picioruşe mă vor înălţa spre braţele mamei şi până când aceste mânuţe vor putea culege flori şi îl vor putea îmbrăţişa pe tata.

12 noiembrie:

La mâini încep să mi se formeze degeţelele. Aşa mici cum sunt, sunt de-a dreptul caraghioase! Cu ele voi putea mângâia părul mamei.
Read more “Jurnalul unui bebelus”

Generatia noastra. Generatia X anii 70-80

Aceasta este o scrisoare nostalgica, adresata celor care fac parte din generatia NOASTRA, GENERATIA X.
Nascuti in perioada ‘70-’80, vedem acum in anul 2008 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat`o ei, si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani.
Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar ne pricepem la istorie si la politica mai mult decat cred batranii, care bombane in spatele nostru ca “noi nu stim nimic”.
Suntem ultima generatie care a jucat `ascunsea, Castel,Ratele si Vanatorii, Tara tara vrem ostasii, Prinsea, Sticluta cu otrava, Pac Pac, Hotii si vardistii, ultimii are au strigat “Un doi trei la perete stai”, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care ne-am jucat pe jocurile video (remember Mario?) si primii care am vazut desene animate color.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Diesel era deja lider de gasca.
Baietii si-au scris numarul fotbalistului preferat cu pasta de dinti pe tricouri, iar fetele si-au cusut pe blugi stelute si inimioare.
Noi nu am dat Capacitate, nu am dat grile la admitere si am fost ultimii Soimi ai Patriei, cu costumele alea groaznic de nepotrivite cromatic.
Am invatat poezii in romaneste la gradinita, nu in engleza, si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari.
Spuneam misto si fain in loc de cool.
Am sorbit din ochi Beverly Hills, Salvati de Clopotel, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas.. si cine zice ca nu s`a uitat ori minte ori nu avea inca televizor. Ne uitam la desenele animate de la italieni si ne era ciuda ca nu avem si noi subtitrare sa intelegem de ce naiba s`a certat Mila cu Shiro.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe de apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala…
Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys, si Take That, si inca nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam. Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears. Pe ei daca ii intrebi, “muzica a inceput cu Backstreet Boys, care nici nu mai sunt cool acum, orikum!” Read more “Generatia noastra. Generatia X anii 70-80”

Defecte

O femeie bătrâna din China avea două vase mari, pe care le atârna de cele două capete ale unui băt, şi le căra pe după gât.
Un vas era perfect şi tot timpul aducea întreaga cantitate de apă.
Un vas era crăpat şi la sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, ajungea doar cu jumătate din cantitatea de apă
Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă.
Dar bietului vas crăpat îi era atât de ruşine cu imperfecţiunea sa, şi se simţea atât de rău că nu putea face decât jumătate din munca pentru care fusese menit!
Mă simt atât de ruşinat, pentru că această crăpătură face ca apa să se scurgă pe tot drumul până acasă!”
Bătrâna a zâmbit şi i-a spus: Read more “Defecte”

Furnicuţa productivă şi fericită

În fiecare zi, în zorii zilei, sosea la serviciul său, furnicuţa productivă şi fericită.
Acolo îşi petrecea zilele furnicuţa: muncea, muncea cu spor şi cânta veselă.

Ea era fericită şi firma mergea foarte bine.
Dar..
BONDARUL, Director General la firma unde lucra furnicuţa, a considerat că nu era posibil ca furnicuţa să lucreze de capul ei, aşa că a creat postul de Supraveghetor. Pentru acesta l-a angajat pe SCARABEU, care avea multă experienţă. Prima preocupare a Scarabeului supraveghetor a fost să organizeze munca furnicuţei, şi a pus-o să facă rapoarte de activitate zilnice.
În curând a fost necesară angajarea unei Secretare pentru a-l ajuta pe Scarabeu la citirea şi înregistrarea rapoartelor furnicuţei.
Aşa că au angajat o PĂIANJENIŢĂ care organiza actele şi răspundea la telefon.

Între timp, furnica productivă
şi fericită muncea, muncea, muncea…
BONDARUL, Directorul General era foarte mulţumit de rapoartele date de SCARABEU, aşa că a mai cerut statistici şi indicatoare de gestiune.
Atunci a fost nevoie de angajarea unui GÂNDAC asistent pentru Supraveghetor
…şi a mai fost nevoie de un nou calculator şi o imprimantă color.
Curând, furnicuţa productivă şi fericită a inceput să se plângă, de toată hârţogăria
şi toate rapoartele pe care trebuia să le facă.
Cântecul ei nu mai era la fel de vesel ca înainte.

Read more “Furnicuţa productivă şi fericită”

Ce dai aia primeşti

“Un pahar cu lapte”

Într-o zi, un tânăr sărac care vindea diferite mărfuri din poartă în poartă ca să-şi plătească studiile la universitate, gasi în buzunar doar o moneda de 10 cenţi şi-i era foame.
Decise să ceară ceva de mâncare la urmatoarea casă. Dar nervii lui l-au trădat când îi deschise uşa o femeie superbă. În loc să ceară ceva de mâncare, ceru un pahar cu apă.
Ea se gândi că tânărul părea înfometat, aşa că îi aduse un pahar mare cu lapte.
El îl bău încet şi după aceea întrebă:
-Cât vă datorez?-
-Nu-mi datorezi nimic, răspunse ea. – mama mea ne-a învăţat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
Şi el răspunse: vă mulţumesc din suflet…!
Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu numai se simţi mai uşurat, dar şi încrederea în Dumnezeu şi în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei.
După câţiva ani, femeia se îmbolnăvi grav.
Medicii din satul ei erau îngrijoraţi. După puţin timp au trimis-o în oraş. Îl căutară pe Dr. Howard Kelly pentru o consultaţie.
Când el auzi numele satului din care provenea pacienta, simţi în ochi o lumină specială şi o senzaţie plăcută.
Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului în camera ei.

Îmbrăcat în halatul lui, doctorul intra să o vadă. Capriciile destinului,

era ea, o recunoscu imediat!

Read more “Ce dai aia primeşti”

Apa trebuie salvată! Vom muri fara ea!

Scrisoare scrisă în anul 2070

Suntem în anul 2070.
Am 50 de ani, dar arăt de 85.
Am multe probleme pentru că beau prea puţină apă.
Cred că nu îmi mai rămâne mult timp.
Astăzi sunt unul dintre cei mai în vârstă în societatea în care trăiesc.

Îmi amintesc când eram de 5 ani.
În parcuri erau pomi mulţi, casele aveau grădini frumoase şi puteam să stau sub duş chiar şi o oră. Acum folosim prosoape cu ulei mineral ca să ne curăţim .

Înainte, toate femeile îşi arătau cu mândrie frumosul lor păr.
Astăzi trebuie să-şi radă capul ca să-l păstreze curat fără să se foloseasca de apă
Înainte, tata spăla maşina cu furtunul de stropit. Astăzi legea interzice cu stricteţe asemenea practici.

Îmi amintesc că existau multe tabele care scriau “ATENŢIE LA APĂ”, dar nimeni nu le băga în seamă. Oamenii credeau că apa este inepuizabilă.
Astăzi, toate fluviile, râurile, lacurile şi apele subterane
sunt iremediabil contaminate şi secate.

Tot peisajul înconjurător nu mai este decât un deşert fără sfârşit. Infecţiile gastrointestinale, bolile de piele şi infecţiile urinare sunt principalele cauze de deces.
Industria a paralizat şi procentajul şomajului a atins cote dramatice. Fabricile de desalinizare a apei de mare sunt principalul domeniu de producţie. Dau muncitorilor  apă potabilă în loc de salariu.

Atacurile pentru un bidon de apă sunt obişnuite pe drumurile de-acum pustii.

Hrana este în proporţie de 80% sintetică.
Înainte ni se recomanda să bem 8 pahare de apă pe zi. Astăzi nu am dreptul să  beau decât o jumătate de pahar. Pentru că nu ne putem spăla hainele le aruncăm, ceea ce măreşte munţii deja enormi de gunoaie.
Ne-am reîntors la folosirea latrinelor ca în secolul trecut, pentru că sistemele de canalizare subterane nu pot funcţiona fără apă.

Oamenii stau faţă în faţă cu spaima: corpurile lor sunt astenice, zbârcite de deshidratare, rănite de radiaţia infraroşie pe care nu o mai filtrează atmosfera din cauza găurii de ozon.

Din cauza deshidratării pielii, o femeie de 20 de ani arată de 40.
Oamenii de stiinţă fac cercetări, dar nu se vede nici o
soluţie la orizont. Nu putem fabrica apă.
Concentraţia de oxigen s-a redus din cauza lipsei de vegetaţie, ceea ce a dus la scăderea capacităţilor intelectuale ale noilor generaţii. Read more “Apa trebuie salvată! Vom muri fara ea!”

Prietenia. Doi prieteni

Doi prieteni mergeau impreuna prin desert.
La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit.

Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip:
”Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.”

Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in locul careia au decis sa se racoreasca.
Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.
Read more “Prietenia. Doi prieteni”