Pana cand ne vom fura unul altuia caciula?

Când vă veţi sătura să mai furaţi?
Doctorii împreună cu asistentele şi ceilalţi angajaţii în sistemul sanitar, fură din spitale: de la seringi, la produse alimentare care trebuiesc date pacienţilor, până la cearceafuri etc. Pe urmă medicamente, aparatura medicală şi aşa mai departe.
Brutarii şi patiserii fură de la locurile de muncă: pâine, cornuri, prajituri, pungi de ambalat, halate, făina, drojdie şi aşa mai departe.
Profesorii: fura într-un fel, indirect, prin meditaţii. Dinadins nu predă suficient la clasă pentru a atrage copii la meditaţii.
Vamesii confiscă, poliţiştii fură.
Primarii fură, angajaţii primăriei fură.

În toate instituţiile de stat şi privat, există, câte un angajat care fură câte ceva, semnificativ sau nesemnificativ. De la vânzători la croitori, pantofari, mecanici, constructori, administratori, ospătari, barmani, bucătari, frizeri, poştaşi, editori, cei din presa, bloggeri, baby sitter; si lista continua la nesfârsit.

Cum sa aiba prosperitate ţara asta?
Suntem un popor de leneşi, hoţi şi ciubucari. Ne place sau nu; acesta este crudul adevar. Şi cât timp, nu vom lua câte o măsură, de la mic la mare (şi invers), degeaba avem pretenţii şi arătăm cu degetul.

NB. Normal că există şi excepţii, partea dezamăgitoare este că mare majoritate este aşa cum am spus mai sus.

Later Edit: La întrebarea Când vă veţi sătura să mai furaţi? răspunsul surpriză este: Când vom fi plătiţi pe măsura preţurilor!

Atunci revin cu încă  o întrebare: Când munca voastră va aduce productivitate şi nu veţi mai lălăi, şi preface că munciţi?

De ce se prăbuşeşte România?

În articolul Boc, iar te lauzi cu un petic de autostradă? de pe Libertatea.ro – o persoană, semnată, just of east,  a scris un comentariu care mi-a uns sufletul… scurt şi la obiect a ilustrat parcursul României şi performanţele pe care le-a reuşit din 1989 până astăzi…  nu este ceva nou, ştim cu toţii, partea indignată este faptul că cine trebuie să se simtă – nu se simte – ci jupoaie în continurea şi firimitura care a mai rămas.

Aşadar:

“De ce se prăbuşeşte România?”
Cum a ajuns statul român să nu mai decidă asupra propriului destin? De ce în douăzeci de ani de libertate, din 1989 până în 2009, statul a înstrăinat aproape toată bogăţia naturală şi construită în ţară? România este vărul sărac al familiei europene.
În douăzeci de ani, din 1989 până în 2009, România a reuşit o performanţă unică:
• În ’89 datoria externă era 0(zero) usd, azi este de 100 miliarde euro (o sută de miliarde) euro. Ceauşescu fusese acuzat la proces ca deturnase 1 miliard usd.
• Nu mai are industrie,
• Nu mai are agricultura
• Nu mai are resurse proprii minerale şi energetice
• Nu mai are flotă
• Nu mai are decât parţial comerţ şi servicii
• Nu mai are bănci
În douăzeci de ani, băieţii ce-au condus ţara au făcut un prăpăd nemaiîntâlnit în istorie. Au vândut tot şi au făcut o datorie externă de o sută de miliarde de euro. Repet, au vândut tot şi au făcut şi o datorie externă de 100 miliarde euro! Răspunde cineva pentru asta?
În douăzeci de ani s-au construit:
• 150km (o sută cincizeci de kilometri) de autostradă,
• 0(zero) km metrou,
• 0 (zero) aeroporturi,
• 0(zero) sisteme irigaţii,
• 0(zero) staţiuni turistice şi de recuperare,
• 0 – 0 – 0- etc… Realizări pentru ţara = 0(zero).
Averile lor, ale celor ce-au condus ţara, număra însă milioane bune de euro. Ce dovadă mai clară vreţi pentru corupţia generalizată în România? Read more “De ce se prăbuşeşte România?”