metoda de ieşire din “graţiile” akismet

Cred că am găsit metoda de ieşire din “graţiile” akismet! Pe toate blogurile, care au platforma wordpress, comentariile mele ajung în spam. Deşi foarte multe persoane au bifat NON SPAM comentariilor mele (mulţumesc încă o data tuturor!) noile comentarii  tot ajung blocate de akismet.

M-am bucurat să aflu că pot trimite o solicitare celor de la akismet, prin care să spun că sunt o persoană obişnuită şi am ajuns din greşeală în data lor de bază. În câteva zile/ o săptămână voi fi eliberată :D

UPDATE: Sunt surprinsă de cât de prompţi au fost!!! Pe la ora 9 le-am trimis sesizarea şi la ora 15 am primit răspunsul lor:

Hi,
Sorry for that – I believe it is fixed for you now.


Mark 

Pe blogurile straine citisem că poate dura câteva zile chiar şi o săptămână.

Bine că am scăpat de pe lista akismet, era deja foarte frustrant pentru mine. Pur şi simplu nu mai îmi venea să scriu comentarii pe site-urile cu wordpress. Bine că s-a rezolvat!

Read more “metoda de ieşire din “graţiile” akismet”

în graţiile akismet pe wordpress

WordPress, are un plugin pe nume akismet, iar dacă ai intrat în graţiile lui, pe oricare blog (de pe wordpress) pe care scri un comentariu, acesta este trimis direct în SPAM, drept urmare nu va aparea niciodata pe site şi în plus oriunde ai scrie un comentariu -pe toate blogurile care au wordpress-, acesta va fi trimis in spam.

Cineva mă iubeşte atât de mult, încât a bifat, la un comentariu scris de mine că aş fi SPAM, drept urmare, toate comentariile care le scriam pe blogurile pe care le vizitez au fost trimise în SPAM, asta până când mi-am dat seama şi cineva m-a scos de acolo (a dat NOT SPAM), pe această cale îi mulţumesc şi lui Adela  pentru că m-a scos din spam.

Vizitând sectorul SPAM al blogului, am dat peste acest comentariu, mi-a plăcut atât de mult încât îl copiez mai jos:

Deşi are 6 ani şi cinci luni (astăzi), mi se mai întîmplă să mă refer la ea şi să o numesc “soră-mea”. Atît de incredibilă mi se pare, încă, minunea de-a o avea. În dimineţile în care se trezeşte cu un zîmbet mare cît o inimă bună, pictat pe tot chipul ei adorat de mine, simt, efectiv, nevoia de a-mi trage două palme, să mă conving că nu visez. Ea îşi aliniază dinţişorii într-o hlizeală şi mai largă, iar eu ştiu că n-am unde să văd ceva mai frumos. Şi-mi arde de glume şi de joacă: – Tu cine eşti şi ce cauţi aici?! o întreb pe tonul cel mai serios pe care-l găsesc la îndemînă. – Cum cine sînt?! Sînt copilul tău! Încă are un aer ştrengăresc pe faţă. – De unde ştii că eşti copilul meu? – Am fost la tine în burtică, mama! – Nu-mi amintesc… ai vreo dovadă c-ai fost acolo?! Fuge la albumul cu poze, mi-l aduce şi începe să întoarcă paginile. – Uite, aici sînt eu cu tine, aici… – Eu văd doar un bebeluş, de unde ştii că eşti tu? – Mamaaaa! Dar ştii că eu sînt! Arde de nerăbdare să mă convingă. Zîmbetul păleşte în faţa mutrei mele serioase. Îmi păstrez cu greu masca asta pe chip, dar jocul are o savoare aparte de fiecare dată. Iubesc s-o văd cum răscoleşte după replici, dovezi, cum trece de la o stare la alta, cum vrea să fie copilul meu recunoscut şi acceptat… Ultima dată am cedat mai repede argumentelor ei, o vedeam impacientată şi nu ăsta era scopul meu. Romeo a luat-o în braţe, a pupăcit-o bine şi-a întrebat-o: – Dar eu, eu ştii cine sînt?! – Da, tu eşti omul care-o face pe mama să rîdă!!! Pe cineva trebuia să-şi verse şi ea năduful! Pe mine m-a ridicat la cer, a nu ştiu cîta oară, cînd mi-a arătat familia ei. Horia şi T-rex urmează să ni se alăture, iar Sabina îi aşteaptă cu cer senin, fluturi roz, baloane şi multă nerăbdare.

 

Din când în când vă uitaţi şi prin SPAM?