Grădiniţa – un eşec total

Nu doream să discut pe blog despre această situaţie, dar dacă tot am început să vorbesc, luată de val,  plină de entuziasm, despre cât de bine s-a integrat fetiţa mea la grădiniţă încă din prima zi (vezi: prima zi la grădiniţă). Cum îşi dorea să meargă acolo, şi cât de bine s-a simţit împreună cu copilaşii de vârsta ei… iar asta este ceva firesc şi normal.

Seara când începeam să ne pregătim de nani, ea nu işi dorea să doarmă ci mă întreba dacă mergem la grădiniţă :)

Nu ştiu de ce simt nevoia să împărtăşesc acest of… probabil ca să mă descarc de toată această tensiune…

Nu am mai intrebat-o de ceva timp dacă îşi doreşte să meargă la grădiniţă. În dimineaţa aceasta am întrebat-o din nou: “vrei să mergem la grădiniţă?”

-Nu vreau!

-copii se bate!

Mi-am abţinut lacrimile care se strângeau în colţurile ochilor. Speram că ceea ce am văzut să nu i se fi aplicat şi ei.

Zilele trecute am încercat să o fac să vorbească, să aflu ce este în sufletul ei, ce s-a întâmplat de nu îşi mai doreşte la grădiniţă.

Mărturisirea ei mi-a bulbucat ochii de uimire, după spusele ei băieţii îi trăgea câte una în cap iar educatoarea la fund. Şi de parcă asta nu ar fi suficient, comportamentul ei mă tulbură adânc sufleteşte. Când se bonsumflă, ceva nu-i convine sau este certată, fuge într-un colţ şi stă ghemuită, îngânând cine ştie ce… Nu plânge, dar acest gest este mai apăsător decât dacă ar văsa o mare de lacrimi. Nu-mi place că caută să se refugieze într-un colţ, că se interiorizează şi suferă în sinea ei. Aş prefera să plângă, să ţipe, să se dea cu fundul de pământ, să facă orice numai să nu se interiorizeze ci să-şi verse energiile negative. În alte dăţi, când i se întâmpla ceva, fugea repede la mine în braţe, îmi cerea ajutorul sau pur şi simplu se cuibărea şi un doi se liniştea.

Bănuiesc, ca să o facă ascultătoare,  o ţintuaiu într-un colţ, colţ al ruşinii. Altfel nu-mi pot imagina de unde acest comportament, aşa din senin.

Atât de umilită, mă simt!

Atât de mult mi-aş dori o schimbare.

Pentru că-mi fac iluzii deşarte şi ştiu că acest sistem nu se va schimba în grabă, aceste mentalităţi şi stiluri de a preda micuţilor disciplina sunt prea înrădăcinate pentru a putea fi smulse.

Ar fi atât de multe de spus.

Cert este că sunt împotriva bătăii, împotriva violenţei de orice natură, mi-am luat inima în dinţi şi am scris despre copilăria mea  zbuciumată. Şi-mi doresc ca copilul meu să nu crească într-un mediu în care disciplina se face cu ameninţări şi loviri.

Zilele trecute am distribuit pe Fb o imagine tristă care spune multe, cam aşa se face pregătirea şi la noi:

 

Nu ştiu ce vom face în toamnă. Mă gândesc să mă alătur comunităţii care a reuşit să treacă peste mentalităţi, să fie consecvente şi să izbutească cu un conceput nou la noi în ţară, acela de homeschooling.

Educaţia cu bătaia. Educă-ţi copilul, nu-l lovi!

Educă-ţi copilul, nu-l lovi! Durerea dispare, dar amintirea rămâne! A educa nu înseamnă a lovi şi disciplina nu înseamnă pedeapsă… 

Despre toate acestea am vorbit în postul educatie-cu-nuiaua în care vă spuneam despre o mămică care s-a simţit determinată să apeleze la o nuia pentru a-şi disciplina copilul de nici 2 ani, într-un comentariu la acel post mi-am deschis sufletul şi “m-am confesat”. Nu am putere să scriu un post special despre asta, rănile sunt acolo, sunt cicatrizate dar când mă navălesc amintirile, toate acele răni se deschid, îmi amintesc totul ca şi când s-a întâmplat ieri nu acuma mai bine de 20, chiar 25 de ani. Voi copia acel mesaj aici, nu îmi face cinste, mă simt îngrozitor că trebuie să vorbesc despre asta şi că nu sunt capabilă să “uit”. Read more “Educaţia cu bătaia. Educă-ţi copilul, nu-l lovi!”

Educă-ţi copilul, nu-l lovi! Durerea dispare, dar amintirea rămâne

”Educă-l, nu-l lovi!” este mesajul Edukid care încearcă prin această campanie să-i facă pe părinți să conștientizeze că violența nu este răspunsul. Chiar și o palmă este de neacceptat, pentru că există atât de multe feluri de-ați educa copilul, fără să-l agresezi.”
 

 

 

Poți face o diferență! Toți părinții ar trebui să vadă această campanie.

 

Citeşte şi: Educaţia nu se face cu nuiaua!