cartea: Levantul de Mircea Cartarescu

Mircea Cartareascu Levantul
Levantul este un poem scris de Mircea Cărtărescu la sfârşitul anilor ´80.
Levantul este a doua epopee scrisă în literatura română, succedându-i-se Ţiganiadei lui Ioan Budai Deleanu.
Cu Levantul, Mircea Cărtărescu propune o epopee cu un personaj principal absolut neobişnuit: poezia românească de la începuturi până în zilele noastre. Un <<roman în versuri>> cu acţiune labirintică, ilustrează marile epoci ale literaturii. O scriere postmodernă care cuprinde dragoste, aventuri, meditaţie filozofică şi inspiraţie poetică; totul ca o emblemă a <<Valahiei eterne>>.

Limbajul este unul arhaic, un scris greu de citit, dar, nu a reuşit să mă descurajeze şi să o las baltă.

Cartea Levantul are  un cuprins obişnuit epopeelor, alcătuit din doisprezece cânturi extinse în 237 de pagini. Fiecare cânt începe cu titluri de idei princiaple atinse în versuri.

CÂNTUL INTÂI
O, Levant, Levant ferice! • A ta soră, Zenaida • Se vărsa umbrirea serii • Cînd plînge filomela
• Iată sară se-ndeseşte • E Iaurta chiorul, spaima apelor dîn jur de Zant • Eşti ingles ?
• Of, Zotalis, biet Zotalis! • Ţaruki ipaluki • El vedea un nor de sînge • Manoile,
cum te plîng!

CÂNTUL AL DOILEA
Borges, ce-i mai zic şi înger • E un colţ de stâncă şuie • Un cap d'operă de cină • Păsărică
obidită • De sorbeşti tabac eşti rege • Manoile, spune mie d-unde neamul tău se trage • Floare,
floricea • Manoil jungherul scoase • Bravilor, pestriţ şi felurit e pământul • O, patrie, ştiu
că lumile-s praf • Trei călugări în sutane

CÂNTUL AL TREILEA
Ştiu că e zădărnicie • Xante, dulce plăsmuire • Scrisoare de la Iancu Aricescu • Lupul şi alte
lighioane • O beşică mare cât cupola de la căşile lui Vodă • Am rămas singură în pavilionul de
vest • Diable! Mais
c'est trop ! • Somn, tu domn al nefiinţii

CÂNTUL AL PATRULEA
Toţi suntem melodramatici • Languedoc Briliant, zuavul • Liubov, liubov • Jos, ce lux! Nici
Monte-Cristo • In loc de chipu-i, el văzu o beizadea • Şi-oi spune de Madelaine • Lângă un
catart întinde moşul Ghiorghi un taroc

CÂNTUL AL CINCILEA
Manoil găsi safirul • Hai, că am ajuns la Hosna • Ce v-am zis ? E Dumnezelea • Dihănii noi,
ciudoase, să iviră pe o rină • Au n-ati auzit de Zoe • Vive le son du canon • E om ce suie-n
aer, atârnat de trei elici • Aur! Aur! • Omul duh e, sete pură • Veac al nouăşpe! Te laud
• Da nu-ţi pasă dă orfanii ce munceşte la patron ? • Da, vreau artă cu tendinţi • Mudromu i
cestitomu • Elvira, mai ţii minte ? • Brav Iaurta • Cea şcoală 41 • Ostrovul Hosna curse ca
o sticlă ce-i topită

CÂNTUL AL ŞASELEA
Să făcea că-s într-o urbe • E arhipelagul tainic • Ştie că bărbaţii miaun ca cotoii în
căldure • Te-ntrebi de ce mi-i părul smult • Stop imagine • Sub fereşti trei muzicanţi
• Politichie naltă • Oh, va fi ca-n raiu ! • Insă cine va cîrmi ? • Ficatul lui Lumumba
• HELLESPONT • Ercul cu caninii goi • Este insula întâia, ce în formă e de H
• Spun elinii cum că Eco • Pân pădurile sâlhue • Dân râpa arsă • Se-nfoaie flori dă mână
pe cărarea-ntortochiată • O fee goală puşcă

CÂNTUL AL ŞAPTELEA
Microcosm şi macrocosmos • Este omul o jivină sau e zeilor asemeni ? • Dară sufer şi
stejarii • Oasele încep a creşte • Gol era ca o statuă • HALUCINARIA • Cetate dăltuită în
porfir • Ci passă, Manuele • Spune-mi ce e poesia • Un fantastic mehanism • De ce din
umbră-mi ai fugit? • De ce nu-s singur şi nefericit? • Numit ţinut, grup simplu, falsă
landă • E seară şi ninge-ndesat • M-am retras într-o peşteră • Deodată mi s-a făcut
moarte • Floare-a lumilor, val verde

CÂNTUL AL OPTULEA
Estimp grelele barcaze • O, listopiraţi • Turcii crunţi cu iatagane • Toţi cu aripe dă
îngeri • Padişah a şapte neamuri, sunt un hoge, Nastratin • Mânia strică omenia
• Măgariul şi negustorul • Sunt ţigani! • Aide-n şatră, împărate • Cortul lui vătaf e mare
• Oh, copile, eşti Zotalis! • Spovedanie să-ţi fac • Dado, află că spre ştinţă m-aplecai
• Vis avut-am • Acolo căşile-s dă friptură • Află, preaiubit Zotalis, că trăim numai o dată
• Uf, s-a dus şi cântul ista

CÂNTUL AL NOUALEA
Braga bun ! • Cînd dân nouri o beşică • Decupa dân epopee bucăţica cu balonul • La arătarea
de mirare • Manoile, cuget nobil • Dar ce dracu faci? Dă-mi drumul • EU, MIRCEA CĂRTĂRESCU
• Împregiur piraţii sforăi • Miliardele dă stele • Cobor treptele cernite ale scării
îngheţate • Cu prapuri, cu cădelniti, cu-elohimi • Te-am căutat peste tot • Nu-n Talmud şi
nu-n descântec

CÂNTUL AL ZECELEA
Fantasie, fantasie... • Şi intrarăm iar în Giurgiu • Babă ştirbă cu zîmbiri • Grea beserică
spăimoasă • Musă! ce odat pretins-ai • Un metamorfos • Totul este scriitură • Mormoloc eşit
dân spaima dă codană ce-a visat • E Hermina • Doamne, unde-i omul nobil • O saca • Scrisoare
cu pecete • Soare mândru să înalţă p-a Valahiei ogoare • Dar e inima tenebră • Auctore, ce-o
să fie cu aceşti preabuni ipochimi ? • Mai închei aci un tiv

CÂNTUL AL UNSPREZECELEA
În palatele aprinse • Ar fi cu cale ca să aruncăm zapise • Nu, eu alta aş scornire • Este
planul meu din toate ăl mai bun şi cilibiu • E sară naltă şi e Bărăganu-ntins • Un smău •
Totuşi noi suntem acilea-n Orient • Bucuresciul stă răsfrânt • În capul mesei large sade Vodă
• E la nave va • O tâmplare minunată • Evoe! Ce biruinţă! • Mais... d-acuma vine greul • Bolţi
dă cărămizi antice! • Trii sunt lacăte • Insă toţi sunt ca de abur • Nu, prietine, nu-i vrajă
• Zgomot mare, pneuri, frâne • Eu aş pune pă Manoli • Trei podghiazuri deşuchiate • S-au
revizuit puterea • Miliţian cu walkie-talkie • Fiorituri, înluminiuri

CÂNTUL AL DOISPREZECELEA
O, Levant, Levant feroce • Filologos, cari deştul cerci a pune pă dantea • E octombrie 30
• In fantastic clarobscurul palierului de bloc • O sticlă de Jidvei • Cristişor • Auctore,
ţii tu minte • Ce să facă învăţatul? • Bila dă cleştar plesneşte • Gene în gene staţi şi
buze-n buze • Însuţi, cetitore, kagbemusba • Pentru sfânta Libertate • ADIO! • LEVANTUL

Levantul este o carte minunată, greu să mai găseşti ceva asemănător. Se aderesează atât
iubitorilor de literatură -prin referirile la poezia modernă- cât şi altor tipuri de cititori.
Cine a mai citit Levantul? Care cânt va plăcut?

—————————————–GLOSAR——————————————–

POEM – Specie a poeziei epice, de întindere relativ mare, cu caracter eroic, filozofic, istoric, mitologic, legendar

EPOPEE,-Poem epic de mari dimensiuni în versuri, în care se povestesc fapte eroice, legendare sau istorice, dominate adesea de personaje extraordinare sau supranaturale;

Cuvântul Levant provine din italiană, unde levante înseamnă “care se ridică” precum şi “(soare-)răsare”, cu alte cuvinte zonele din orient, răsărit sau est. (Opusul lui levante este în italiană ponente, “soarele-apune”.)

Levant este şi o regiune geografică nedefinită precis care se referă la o mare parte a Orientului Mijlociu la sud de Munţii Taurus, mărginită de Marea Mediterană la vest şi de Deşertul Arabiei şi Mesopotamia superioară la est.

Did you like this? Share it:

Adauga comentariu...

comentarii cu facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *