Logica elefanţilor de Ciprian Valcan, Dana Percec (vALLutar ediţia a doua)

După primele 30 de pagini în interiorul meu a început revolta. Mă cuprinseră păreri de rău… Deveneam tot mai convinsă că alegând această carte am făcut o alegere proastă. Mă şi ofticam pentru că am avut ochi doar pentru categoria Beletristică, cu sete, ignorându-le pe restul. La a 32-a pagină am lasat cartea baltă şi m-am apucat de Fără Dogmă.
Am ales această carte deoarece îmi doream foarte mult să citesc o carte nouă, scrisă de un autor român, aflat în viaţă. Nu puteam să las cartea necitită, cum am fost primită în campanie, mă simţeam responsabilă, doream să particip şi eu la Înverzirea României astfel am reluat lectura.

Ştiu că este greşit să alegi o carte după titlu, am citit descrierile de pe mai multe site-uri şi în mintea mea se formase ideea ca ar fi o carte care trateaza probleme de logică şi sau de factură psihologică. Când colo, începând cu cuprinsul, în locul curiozitaţii, m-a apucat dezgustul. Chiar nu mă intereseaza viaţa vedetelor noastre de carton, nici testiculele lui Stalin, nici câte volume aberante s-au scris despre Napoleon, nici dacă câştigătoarea emisiunii Burlacul este lesbiană, nici ştirile din tabloide etc. etc. Da! E o carte care face un sumar sub o notă ironică satirică a celor mai aberante şi sinistre ştiri, evenimente sau despre viaţa consacraţilor.
Ca o concluzie la aceste ştiri absurde, şi nevoia publicului de a se hrăni cu ele, însăşi autorul ne oferă un citat “De ce înfăşcăm mai febril ziarul dacă acesta ne promite că vom citi ceva despre urina lui Napoleon decât dacă ne oferă (doar) un fragment din discursul de abdicare ţinut de acelaşi împărat? Unii psihologi cred că această preferinţă se datorează nevoii mai mari de emoţie decât de informaţie, iar alţii, că procesul de satisfacere a nevoilor emoţionale a fost definitiv viciat în medernitatea târzie, febrilitatea sentimentelor luând locul profunzimii.”

Partea a III-a: pedagogia mâţelor, m-a dat la propriu pe spate. Am mai dat o şansă cărţii şi am continuat lectura.

În partea a IV-a am aflat despre virilitatea lui Fidel Castro (de parcă interesează pe cineva), cum nu pot ţine pentru mine această informaţie, de o maximă importanţă internaţională, aflaţi că de-a lungul vieţii, Fidel Castro, a întreţinut “relaţii sexuale cu circa 35.000 de femei, conform The Economic Times, <<s-a culcat cu cel puţin două femei pe zi timp de 40 de ani>>“.

Partea a VIII-a: Chiloţii aristocraţilor se spală la Haga începe cu Bunicul lui Tolstoi.  O parte care m-a făcut să zâmbesc.  “Bunicul patern al lui Tolstoi îşi timitea rufele murdare din Rusia în Olanda odată cu primele căderi de zăpadă, cu nişte sănii care reveneau c rufăria curată puţin înainte de începutul primăverii”. Câtă excentricitate! “Excentricitatea lui – nu numai aceea de a-şi cumpăra hainele din străinătate, ci şi de a le  apreta peste graniţe -este, desigur, specifică aristocratului de orice naţionalitate şi din orice epocă. Însă pentru publicul român care citeşte această istorie alternativă a vestimentaţiei lucrurile pot părea mai puţin fireşti. România nu a avut, ca mai toată Europa,  nici aristocraţie stas, nici capitală de modă care să arbitreze eleganţa(…) Prinţii şi marchizele proaspătului fashion românesc sunt o categorie socială de dată ultra-recentă.” Acuma 20 de ani în urmă, singura femeie a ţării, venea în faţă cu jachetele ei maroni <<“made in” Apaca>> şi reuşea să arate mai bine în faţa concetăţenelor prin simplul fapt că doar ea avea acces la această ofertă vestimentară. După mai bine de 20 de ani, golul a fost umplut de “haute couture” oferit de Chanel şi Gucci.

Tot în această pagină am putut citi biografia carierei de succes a lui Bote, “acest Cătălin al fashion-ului bucureştean şi de provincie, care a conceput mantouri inspirate de Versace şi boxeri desenaţi după Neckerman. Despre el aflăm câte ceva dacă deschidem  radioul din maşină dimineaţa la şapte, în ambuteiajul către serviciu (<<Bote, se luptă cu 50 de blonde>>), dacă răsfoim un tabloid în pauza de cafea (<<Botezatu: Părinţii mei m-au bătut şi în clasa a XII-a.>>) sau dacă ne relaxăm seara în faţa televizorului (<<E greu să-mi găsesc jumătatea, pentru că o femeie de lângă mine se simte inferioară, iar dacă şi ea tinde la celebritate nu-mi poate accepta succesul  mai mare decât al ei>>).” Desigur toate aceste fraze inteligente au o notă la subsol specificând sursa de unde au fost extrase.

După Bote, urmează o altă poveste de succes, din lumea “glamour” a modei româneşti, Monica Columbeanu (sau cum o mai cheamă acuma), o altă sclipire a societăţii, pomenită în aproximativ două file datorită explicaţiilor care le dădea jurnaliştilor. Intrebată, cum comenteaza poza soţului care-l înfăţişează cu două blonde în jacuzii, ea pare să fi spus: “Sunt două fete care îşi doresc expunere […] Am atâtea lucruri importante de făcut încât nu mă impiedic de aceste accesorii”. :)))))) nu mă mai pot abţine să nu râd

M-aş fi oprit aici, dar simt nevoia să mai trec încă un citat din carte, Dana Percec: “Şi cum se cheamă această imitaţie a imitaţiei, altfel decât <<kitsch>>?” referindu-se la Bote şi Monica.

Ar mai fi multe de spus dar mă opresc aici. Aş reveni curând cu un post nou, despre o parte scrisă de Dana Percec care tratează problema pedepselor corporale aplicate copiilor, îmi place foarte mult cum a tratat problema.

Logica Elefanţilor, este a doua carte aleasă în campania vALLutar,  întreprinsă de editura ALL, dacă reuşesc să strâng 15 comentarii, împreună cu sprijinul Romsilva, voi planta al doilea copăcel, pentru a înverzi România. Toate receniile participante în campanie se găsesc în această colecţie: Recenzii din campania vALLutar.

Did you like this? Share it:

Adauga comentariu...

comentarii cu facebook

31 thoughts on “Logica elefanţilor de Ciprian Valcan, Dana Percec (vALLutar ediţia a doua)

    1. Adela, imagineaza-ti ca mi-a trebuit o luna sa o termin, si are doar 205 pagini :) O lasam, o reluam etc. Ma intreb ce impact va avea peste 50-100 de ani, in mâna urmasilor nostri :) care o vor gasi ratacita la biblioteca…

    1. Da, Laura, exact aceasta reactia am avut si eu… de a o arunca, dar i-am dat inca o sansa, si inca o sansa… Ce ma enerva foarte mult e scriitura lui Ciprian Valcan, cam exagereaza cu toate acele conotatii sexuale. In schimb toate partile scrise de Dana Percec mi-au placut, chiar amuzant. Oare aceasta carte daca o rasfoieste un barbat, i-ar facea placere sa citeasca toate aceste conotatii?

  1. cartea pare interesantă.. sper să am timp să o citesc și pe ea.. cândva… că acum lista asta e imensă cu ocazia campaniei vALLuntar

  2. Ha ha, unde dai si unde crapa. Recunosc, si eu mai judec lecturile dupa titluri, ca doar ar trebui sa fie sinteza lor. Dar ti-a iesit o recenzie amuzanta, sa stii, dincolo de neplacerile cititului tau!

  3. Eu nu suport nici sa ma uit la stiri, atunci cand se vorbeste despre asa-zisele vedete de la noi sau de aiurea. Cum as putea pierde vremea cu o carte in care nu gasesti altceva decat barfe si ciudatenii? Si eu m-as fi lasat pacalita de titlu. :))

  4. Mda, de ce sa ma feresc de Click! daca pot afla totul dintr-o carte :) Te admir pentru perseverenta. Copacul iti va fi recunoscator!

  5. Multumesc frumos pentru comentarii, nu speram sa primesc un copac la aceasta carte…
    Oare pentru ce fel de public este adresata? totusi imbina filozofia cu cancanul intr-o logica a elefantului :)) se pare c aceasta logica imi lipseste…

  6. Ești ambițioasă, nu glumă :). Am impresia că lecturând cartea aveai senzația că răsfoiești un rezumat al tuturor tabloidelor din ultimii ani.

  7. Cristina, lasand la o parte stirile din tabloide… referintele la vechii filozofi si aristocrati si mai ales obiceiurile lor neobisnuite au fost bomboana de pe tort :)

  8. Multumesc! la fel… Este greu sa strangi 15 comentarii atunci cand le astepti :)

    Aici mai am nevoie de un singur comentariu :)

  9. Mihaela Alexandrescu, abia astept sa citesc parerea ta despre aceasta carte. Imbinarea filozoficului cu cloaca cancan-ului e destul de ciudata, in unele locuri cartea chiar prezinta interes ;) si… cu greu pot spune: dar poate chiar merita citita! :)

  10. Pentru cine agreeaza literatura de gen “click” sau can-can” cred ca e foarte interesanta. Dar nici mie nu mi-ar fi placut cine stie ce…de fapt cartea asta e o dovada a faptului ca trebuie citite cele 2-3 fraze despre carti, pe care le publca editura in prezentari.
    Eu am ales vreo 3 zile dintre cartile disponibile si erau multe. Sunt bucuroasa ca am gasit carti bune.
    Pe care le-am recomandat si altora. :)
    Spor la copacei!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *