Pasarea sufletului de Michal Snunit

Această poezie este o lecţie de viaţă, dacă vei avea răbdare să o citeşti până la capăt, şi dacă o vei înţelege, atunci vei primi o învăţătură frumoasă despre tine şi despre suflet.

PASAREA SUFLETULUI (Soul Bird)
–Michal Snunit–

Undeva foarte adânc,
în trupurile noastre,
se află sufletul.
Nimeni nu l-a văzut vreodată,
dar cu toţii ştim că este acolo.
Nu numai că ştim că este acolo,
ştim şi ce se află în el.

Înăuntrul sufletului,
chiar în mijlocul lui,
e o pasare care stă într-un picior.
Aceasta este pasărea sufletului.
Ea simte tot ce simţim noi.

Dacă cineva ne răneşte,
pasărea sufletului se învârte în cerc de durere.
Când cineva ne iubeşte,
ea sare şi ţopăie
sus şi jos,
înainte şi înapoi.

Când cineva ne strigă pe nume,
ea ascultă cu atenţie
să audă ce fel de strigăt este.

Când cineva e furios pe noi,
ea se strânge ghem
şi este tăcută şi tristă.

Iar când cineva ne îmbrăţişează, pasărea sufletului,
în adâncul nostru, creşte şi creşte
până când ne cuprinde în întregime pe dinăuntru.
Atât de bine se simte când cineva ne îmbrăţişează.

Foarte adânc în noi înşine trăieşte sufletul.
Nimeni nu l-a văzut vreodată,
dar cu toţii ştim că este acolo.
Niciodată, niciodată nu s-a nascut vreo persoană
care să nu aibă suflet.
El străluceşte din clipa când ne naştem
şi nu ne părăseşte niciodată –
nici macar odată –
atât cât trăim.
Este ca aerul pe care-l respiră oamenii
din clipa când se nasc
până în clipa când mor.

Vrei să ştii din ce e alcatuită pasărea sufletului?
Ei, e relativ simplu:
e facută din sertare.
Aceste sertare nu pot fi deschise oricum-
fiindcă fiecare e închis cu propria lui cheie!
Numai pasărea sufletului poate deschide sertarele.
Cum?

Şi asta e simplu:
cu celălalt picior.

Pasărea sufletului stă într-un picior,
iar cu celălalt picior
(ascuns sub aripă când se odihneşte)
întoarce cheia sertarului pe care vrea să-l deschidă,
trage de mâner şi lasă totul să iasă afară!

Întrucât există un sertar pentru tot ce simţim,
pasărea sufletului are multe, multe sertare:
un sertar pentru când eşti fericit şi unul pentru când eşti trist;
un sertar pentru când eşti gelos şi unul pentru când eşti mulţumit;
un sertar pentru când eşti optimist şi unul pentru când ţi-ai pierdut speranţa;
un sertar pentru când eşti răbdător şi unul pentru când eşti nerăbdător.
Există şi un sertar pentru când urăşti
şi unul pentru când eşti iubit.
Există chiar un sertar pentru când eşti leneş şi unul pentru când eşti vanitos.
Şi există un sertar pentru cele mai ascunse secrete ale tale –
care este rareori deschis.
Mai sunt şi alte sertare –
orice sertare pe care le visezi.

Uneori îi poţi spune pasării
ce cheie să întoarcă
şi ce sertare să deschidă.
Uneori pasarea va alege special pentru tine.
Cum ar fi atunci când vrei să rămâi tăcut
şi îi comanzi pasării sufletului să deschidă sertarul tăcerii.

Dar pasarea decide singură
să deschidă sertarul vorbirii
şi atunci vorbeşti şi vorbeşti
chiar şi fără să vrei.

Tu vrei să asculţi cu răbdare, dar pasărea sufletului
deschide sertarul nerăbdării
şi astfel devii nerăbdător.

Uneori devii gelos
fără să fi vrut asta.
Şi uneori încurci
când vrei doar să ajuţi.
Pasărea sufletului nu face întotdeauna
ceea ce i se spune
şi atunci mai provoacă şi încurcături.

Acum ai înteles deja că
fiecare om e altfel
fiindcă în fiecare există o altă pasăre a sufletului.
Pasărea care deschide sertarul fericirii
în fiecare zi
picură fericire în trupul tau
şi tu vei fi fericit.

Dar dacă pasărea
deschide sertarul furiei
atunci vei ramane furios
până când pasărea
va închide sertarul în urma ta.

O pasăre care se simte rău va deschide sertarele
care te fac să te simţi rău.

O pasăre care se simte bine va deschide sertarele
care te fac să te simti bine.

Cel mai important este să ascultăm pasărea sufletului,
fiindcă uneori ea ne strigă şi noi nu o auzim.
Asta e o ruşine – ea vrea să ne spună despre noi înşine.
Ea vrea sa ne spuna despre sentimentele care sunt încuiate
în diferitele sertare.

Unii dintre noi o aud permanent.
Alţii aproape niciodată.
Iar unii dintre noi o aud
o singură dată în viaţă.

De aceea e o idee bună-
poate noaptea târziu când e linişte împrejur-
să ascultăm pasărea sufletului
care trăieşte adânc în noi înşine.

Did you like this? Share it:

Adauga comentariu...

comentarii cu facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *