Trei surori

“Azi, când m-am deşteptat din somn, m-am sculat şi m-am spălat, mi s-a părut deodată că totul s-a desluşit pentru mine în lume, că ştiu cum trebuie să trăiesc. Dragul meu, ştiu tot! Omul e dator să muncească să trudească în sudoarea frunţii, oricine ar fi el. În asta e tâlcul şi ţelul vieţii lui, în asta constă fericirea, încântarea lui! Ce bine e să fii muncitor, să fii un om care se scoală în zori şi sparge piatra în drum, sau pastor, sau dascăl care învaţă copii, sau mecanic la calea ferată… Dumnezeule, nu om ci chiar bou sau cal de povoară să fii, numai să munceşti, decât să fii o femeie tânără care se scoală la amiază, ia cafeaua în pat şi se îmbracă două ceasuri … E îngrozitor! Ard de dorul să muncesc şi eu, cum arde cineva de sete în arşiţa verii. Ivan Romanîci, să nu ma mai cinsteşti cu prietenia dumitale dacă nu mă voi scula în zori, dacă nu voi munci!”

L-am descoperit pe Cehov pentru prima dată în volumul X (Opere) într-o carte împrumutată zilele trecute de la bibliotecă. Citatul de mai sus  face parte din drama “Trei surori” pe care tocmai m-am apucat să o citesc.

Sunt 100% de acord, într-adevăr, munca ne face oameni, dar nu orice fel de muncă…acea care o face cu pasiune cu eficienţă, acea care rodeşte.

 

Did you like this? Share it:

Adauga comentariu...

comentarii cu facebook

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *