Când aţi râs ultima oară? Importanţa şi beneficiile râsului

Cu un râs vă puteţi trata bolile singuri

Când aţi râs ultima oară? Nu un râs sarcastic sau un pic forţat, ci râs din toata inima, cu folosirea gâtului? Când aţi pufnit in râs sau v-a apucat un râs nebun? Raspunsurile la aceste intrebari banale pot spune într-adevar ceva despre sănătatea dumneavoastră.

Detaşarea de realitate este un factor important

Luându-i ca exemplu pe francezi, se pare că ei râd din ce în ce mai puţin: 19 minute pe zi în 1939, 6 minute în 1980 şi numarul acceselor a descrescut până în zilele noastre, ajungând la 60 de secunde pe zi. Grijile, stresul, neliniştea, ritmul alert al vieţii sunt în cea mai mare parte responsabile de aceasta degringolada a râsului printre obiceiurile noastre. Se pare că râsul nu se mai produce decât în situaţii în care suntem foarte liniştiţi. Detaşaţi-vă şi priviţi viaţa ca un spectator, pentru că multe drame se pot transforma în comedii!, ne sfatuieşte filozoful Henri Bergson în lucrarea sa consacrata râsului şi comicului. De asemenea, el ne propune ca, atunci când ne uitam la nişte tineri care dansează, să ne astupam urechile pentru a nu mai auzi muzica (sau sa dam sonorul televizorului încet) şi spectacolul poate deveni foarte repede amuzant. Motivul îl reprezintă detaşarea de ceea ce considerăm până atunci ca făcând parte din realitate.

Binefacerile râsului asupra fizicului şi psihicului

Râsul are efecte considerabile asupra organismului. Atunci când râdem, utilizăm cel puţin 12 muşchi ai feţei. Muşchii abdomenului se relaxează, iar apoi şi cei ai gambelor. Tensiunea musculară dispare puţin câte puţin. În cursul unei crize de râs nebun, capacitatea de schimb respirator este multiplicată de patru ori. Plămânii se află in situaţia de suprapresiune şi pot elimina aerul cu o viteza de pâna la 100 de kilometri pe oră. De fiecare data când râdem în mod sănătos, oxigenul se manifestă în cantitate mare în sânge, ceea ce permite o eliminare mai rapidă a toxinelor, a zaharurilor, a grăsimilor şi a colesterolului. Râsul produce o gimnastică abdominală. El luptă contra constipaţiei, pentru că izbucnirile de râs favorizează digestia, şi accelerează producerea de sucuri gastrice şi de enzime necesare digestiei. Râsul declanşează o reacţie hormonală, dar şi o stimulare a catecolaminelor – hormoni însărcinaţi cu alertarea anticorpilor dispuşi cu apararea organismului contra viruşilor şi a microbilor. Acest hormon reduce procesul inflamator, mai ales inflamaţiile articulare. Mai acţionează şi asupra endorfinelor, care sânt hormonii plăcerii şi ai bunăstării. Ele au o acţiune antidepresivă. Aceste morfine naturale sunt de aproximativ 200 de ori mai puternice ca morfinele chimice. Mai există şi o stimulare a serotoninei, care controlează somnul, înlătură gândurile negre, elimină tensiunea şi micşorează stresul. Pe de altă parte, râsul sustrage atenţia. Atunci când unui copil îi este rău şi începe să privească la televizor un desen animat – amuzant, de exemplu -, el uită pentru moment de starea sa. Este în acelaşi timp un puternic stimulent psihic, care favorizează optimismul, alungă tristeţea şi provoacă o veritabilă dezintoxicare mintală. Astfel, dispunem de o forma de relaxare naturală. Se spune că un minut de râs echivalează cu 45 de minute de relaxare, iar câteva minute pe zi valorează cât o oră de cultură psihică. Până şi relaţiile noastre sociale sunt afectate de aptitudinea noastră de a râde. După un studiu american, oamenii reuşesc mai bine în afaceri dacă au simţul umorului dezvoltat. Chiar dacă putem râde singuri, perioadele în care râdem sânt adesea un fenomen de grup. Râsul are nevoie de un ecou, scria Bergson. Deci, înainte să recurgeţi la tratamente costisitoare şi complicate, gândiţi-vă la apărarea dumneavoastră naturală: râsul. Faceţi ce doriţi – vizionaţi o banda desenată, mergeţi să vedeţi un film amuzant, citiţi povestiri comice, spuneţi glume, dar păstraţi în viaţa dumneavoastră cotidiană timp şi pentru râs. Iată o idee: inspiraţi scurt, timp de două sau trei secunde, faceţi o pauză respiratorie de la 5 la 10 secunde, expiraţi sacadat de la 5 la 10 secunde, un astfel de exerciţiu repetat de mai multe ori declanşează inevitabil râsul.

Originea râsului

Filozoful evoluţionist Anthony Ludovici explica în 1993 că râsul provenea de la un reflex animal, care consta în aratarea dinţilor pentru a speria inamicul. Daca aceasta afirmaţie v-a facut sa râdeţi, cu atât mai bine! Râsul pare încă să fie un fenomen inexplicabil şi specific omului.

Cluburile de râs pot fi un ajutor

Destul de recent au luat naştere cluburile de râs.(La voi în oraş există aşa ceva?) Fondată în India de către doctorul Kataria, formula a fost importată cu succes de multe ţări: Statele Unite, Germania, Italia, Danemarca, Franţa etc. Metoda pusă în practică de doctorul indian combina exerciţii împrumutate din yoga şi diverse tipuri de râs. La începutul şedinţei se spune bună ziua fără a vorbi, ci doar cu ajutorul râsului, continuindu-se exerciţiile cu mime. Fiecare dintre aceste exerciţii are un nume: râsul oamenilor stresaţi, al telefonului mobil, al leului etc. Pe masură ce şedinţa avansează, râsul, devenit mai puţin forţat, apare mai uşor şi se manifestă în adevarate explozii de râs. Scopul este de a descoperi acel râs spontan, infantil, care apare fără motiv şi care face bine atât corpului, cât şi minţii.

Umorul ca medicament

La mijlocul anilor ’70 au fost precizate şi explicate ştiinţific binefacerile râsului asupra stresului, a somnului şi a durerii. Totul a început în Statele Unite cu povestea lui Norman Cousin şi cu pretinderea vindecării acestuia prin râs, de fapt prin filmele lui Charlie Chaplin şi ale fraţilor Marx. Această vindecare miraculoasă a fost posibilă prin capacitatea râsului de a mări secreţia de endorfine – neurotransmiţători care acţionează pentru a reduce durerea – înlocuind astfel analgezicele. Suferind de spondilartrită anchilozantă (maladie care afectează coloana vertebrală), acest reporter american suferea de dureri datorate bolii şi era într-un scaun cu rotile. Privind la televizor, nimereşte din întâmplare un film comic, care l-a făcut să râdă, uitând în acest mod de suferinţă. A retrăit experienţa când a citit o carte de acelaşi gen. Prin acest exemplu se poate spune că este deci adevarată teoria prin care râsul stimulează secreţiile de endorfine, care au capacitatea de a atenua temporar durerea, stresul şi tristeţea.

Complement al terapiilor

Fiind calmant, râsul declanşează în corp o undă musculară, un fel de gimnastică care, rând pe rând, permite contractarea şi decontractarea ochilor, buzelor, a abdomenului, a umerilor etc. Un masaj interior care tonifica organele şi care stimulează apărarea imunitară. Râsul a fost integrat în arsenalul terapeuţilor, în spitale devenind un complement al ingrijirilor, prin prisma proprietăţilor sale antistres importante. Umorul nu este numai una dintre singurele arme naturale de care dispunem contra tristeţii vieţii, dar este un mijloc de a realimenta sistemul imunitar prin creşterea nivelurilor de imunoglobulină. Prin proces invers, cei care se lasă conduşi de emoţii negative sunt mai adesea afectaţi de maladii. Râsul, care altădată era considerat ca nepoliticos de către societate şi diabolic de către biserică, a devenit o unealtă in tratarea multor boli.

Conştientizaţi importanţa râsului

Nu numai că nu toată lumea cunoaşte calităţile râsului, dar în ultima perioadă, el este ignorat. Astăzi, pentru a-şi arăta seriozitatea în toate circumstanţele şi spiritul de responsabilitate, oamenii au mai multă nevoie să fie serioşi. Şi este adevarată şi logică afirmaţia conform căreia se spune că nu putem râde de toţi şi de toate, dar trebuie să reânvăţam sa ridem, asta in cazul in care am uitat, pentru a ramine sanatosi si tineri pentru o perioada indelungata!

Voi când aţi râs ultima oară din toată inima?

Did you like this? Share it:

Adauga comentariu...

comentarii cu facebook

4 thoughts on “Când aţi râs ultima oară? Importanţa şi beneficiile râsului

  1. La mine la firma, toti sefii rad de cate ori au ocazia. Cand au sedintele saptamanale (cate 4-5 de fiecare manager), din sala de sedinte se aud razand de parca ala ar fi jobul lor.

  2. Si, ca sa nu crezi ca-s cretini, mai am niste detalii: in jobul lor intra sa se plimbe pe la birourile subalternilor, sa ii intrebe de viata si sa stea de vorba cu ei; de asemenea, cei care rad cel mai mult, sunt cei care promoveaza cel mai repede si ajung cel mai sus. Practic nu am vazut manager care sa nu rada si nici sedinta fara glume.

  3. Super!! si tie cum ti se pare acest lucru? Din care unghi ii privesti tu? Mie mi-ar face placere sa fiu inconjurata de oameni care ar rade tot timpul, in mod sigur m-ar face sa zambesc rasul lor :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *